Apropo de Brexit: Cum manipula UK „boom-ul economic” și Banca Europeană de Investiţii

de Homo Ziaristicus joi, 30 ianuarie 2020
Marea Britanie nu va mai fi membru al Uniunii Europene. Dincolo de ipocrizia politicienilor, poate că „tabloul” ar trebui văzut mai ales prin prisma grupurilor financiare internaționale. „Brexit” este doar un pretext. Un bun motiv de a șterge cu buretele unele afaceri și de a deschide altele. pentru că, nu-i așa, cinismul nu este o constantă națională. Prostia poate că este.
Eveniment
Imagine articol
<p>În anii 2000, Banca Europeană de Investiţii a împrumutat 5,6 miliarde de euro unor companii transnaţionale franceze, britanice şi olandeze care evită plata taxelor şi impozitelor graţie existenţei paradisurilor fiscale. Alte 210 miliarde euro au fost direcţionaţi către fonduri de investiţii din Lumea a treia, care, deasemenea, foloseau paradisurile fiscale în strategia lor de eludare a fiscalizării veniturilor obţinute din afacerile finanţate cu banii cetăţenilor europeni. Nu în ultimul rând, proiecte importante de infrastructură erau implementate de subcontractori care, având sediul în paradisri fiscale, nu plăteau impozite statelor pe teritoriul cărora construiesc.&nbsp;</p><p><strong>Ipocrizia beneficiarilor de împrumuturi, fără limite</strong></p><p>Un exemplu relevant îl constituie fondul de dezvoltare britanic Commonwealth Development Corporation, care, într-un raport de activitate, statua că misiunea sa este aceea de a genera prosperitate pe pieţele emergente, cu precădere în ţările mai puţin dezvoltate, prin furnizarea de capital pentru investiţii sectorului privat. Cum şi pentru cine genera prosperitate finanţările fondului, obţinute la rândul lor de la BEI, devenea foarte clar odată cu investigarea locaţiei subsidiarelor Commonwealth Development Corporation. Majoritatea acestora erau înregistrate în paradisuri fiscale.&nbsp;</p><p>Mişcărilor ilegale de capital practicate de companiile transnaţionale le cad victimă ţările emergente, grupă în care este încadrată şi România. Valoarea anuală a acestor operaţiuni, la nivel mondial, este estimată de către Global Financing Integrity la circa un trilion de dolari. Mii de miliarde, ca să fim mai exacți. Sunt bani care ar trebui să se constituie ca încasări la bugetele publice ale ţărilor în care companiile fac afaceri, principalii responsabili ca acest lucru să se întâmple fiind în primul rând guvernele locale.&nbsp; În practică, indivizii care alcătuiesc aparatul de stat sunt uşor coruptibili, Counter Balance apreciind că 5% din trilionul de dolari este direcţionat către conturile personale ale oamenilor politici, pentru câştigarea „bunăvoinţei” acestora. Un alt procent, ceva mai important, 30%, este reprezentat de finanţarea operaţiunilor criminale, dar cea mai mare parte a fluxurilor de capital ilicite (65%) este rezultatul afacerilor necontabilizate ale&nbsp;marilor companii transnaţionale, realizate şi cu sprijinul BEI sau al băncilor prin care aceasta îşi derulează liniile de creditare.&nbsp;</p><p>Printre colaboratorii BEI figurează importante bănci europene, al căror nume a fost, de mai multe ori,&nbsp; în centrul unor scandaluri financiare privind evaziunea fiscală.&nbsp; Royal Bank of Scotland este una dintre acestea, fiind acuzată că a evazionat, privând bugetul Marii Britanii de 500 de milioane de lire sterline, taxe şi impozite datorate.&nbsp; BNP Paribas şi ING Bank sunt alte două bănci, renumite pentru faptul că majoritatea filialelor sunt înregistrate în paradisuri fiscale.&nbsp;</p><p>Să nu uităm că Anglia, UK în general, este cea care a adus paradisurile fiscale pe „noi culmi de dezvoltare” începând din ani 70-80. Acum însă, din rațiuni politice și lipsă de inteligență, lucrurile stau altfel. Marea Britanie va ieși astăzi din Uniune. Și nimeni nu știe ce va urma. De ambele părți.</p>