Bun. Ce este un virus? Un agent patogen care penetrează celule umane în scopul reproducerii sale, adică în scopul înmulțirii lui. Ce este un politician? Tot un agent patogen care, la fel, penetrează banul public în scopul înmulțirii Lui, adică nașterii de beizadele care să-i ducă mai departe „moștenirea” vizavi de șpăgi și interese. Și unul și altul se agață cu „proteina spike” de celule, respectiv banul public. Iar ca modalități de combatere... sunt cam din aceeași „gamma”: vaccin, medicamente, respectiv DNA. 

Așadar, în ultimul an am început să mă întreb cam câte mutații a suferit politicianul român la „proteina spaic”, pardon, la abilitatea de a penetra banul public. Mutații înregistrate în ultimii 32 de ani, evident.

Viralul roșu

Să zicem că varianta 0 (zero) este cea care a intrat pe scena Revoluției din 1989. O putem numi „alfa-tovarășul”. Comunistul fura prin prisma poziției în partid: direct de la sursă (sediul de partid, miliție, casa de comenzi, din fabrică, de pe ogoare) sau indirect (trafic de influență, contrabandă). A venit decembrie 1989 și uite-așa, prin martie 1990 a apărut prima mutație modernă la „abilitatea spaic” a politicianului român: își făcea o firmă, lua contracte cu statul și averea-i era gata. Mutația o putem numi „beta-miliardarul de carton”. Sigur că statul român făcea boala, iar primul simptom era o hemoragie de bani din vistierie. Către șmecheri. 

Încă nu este clar cum s-a transmis și cum a evoluat varianta „alfa”, dacă a scăpat din Comitetul Central sau nu, ori a trecut de la comunizm la capitalizm cu ajutorul imprimantei cu ace. 

Au urmat rapid și alte mutații la „abilitatea spaic” a politicianului, gen „privatizarea în masă”, „retrocedarea proprietăților naționalizate”, „jocurile piramidale”, „combinate la fier vechi” sau „import de orice, vânzări de orice”. Cea mai importantă mutație a fost „secvențiată” însă la finalul anilor 90, când bănci întregi au dispărut din analele națiunii. Evident, simptomele deveniseră din ce în ce mai grave: zeci de mii de români zăceau pe străzi financiar-inerți, bugetul țării valora cât un TICO la mâna a doua iar o garsonieră din Drumul Taberei se vindea și cu 2.000 de dolari. Acestei mutații ar trebui să-i spunem „miu-miu-banca mileniului 3”.

Viralul „romantic”

La începutul anilor 2000, virusul-politician avea deja o proteină-spaic năucitoare. Se agăța de orice bănuț ieșit în cale iar oamenii obișnuiți abia dacă mai aveau ce să verse la toaletă de 2-3 ori pe lună. Îmi aduc aminte de credite garantate cu poarta intreprinderii dar și de privatizări frauduloase al căror prim simptom-manifestat la mase (nu la mațe!) era o exacerbare a sindromului Tourette: „La pușcărie!”, „Tu-ți ceapa caprii mă-tii!!”, strigau oamenii-șomeri ieșiți din minți și-n stradă.  Era perioada mutațiilor romantice, gen lambada-management”. S-a lăsat cu mulți infectați, păgubiți, vreo 3,3 milioane de români.

Foarte studiată a fost și mutația care i-a permis virusului-politician să infecteze infrastructura națională de transport. A fost denumită iok-SF. Pentru că simptomul cel mai des întâlnit era sindromul studiului de fezabilitate. Le refăceai la nesfârșit iar „cine trebuia” încasa facturile. Apoi te lovea o oboseală extremă, abia dacă mai reușeai să construiești 5 kilometri de autostradă anual. Plus hemoragia de bani publici – unii spun că au dispărut așa vreo 10 miliarde de euro. 

Sigur, la un moment dat ne-am mințit că am găsit antidotul virusului-politician: Parchetul Național Anticorupție, ulterior Direcția Națională Anticorupție. Degeaba. Cantitatea virală era prea mare și, în plus, mulți dintre cei care lucrau acolo nu prea păstrau măsurile de distanțare socială. Sfârșeau, la rândul lor, infectați. 

ROMÂNIA, ŢARA ŢEPELOR

  • 30 mld. euro s-au furat „cu acte-n regulă” după 1989
  • 5,5 mil. păgubiți, în 30 de ani
  • 21 mld. euro evaziune fiscală anuală
  • 32-46 mld. euro economie subterană, anual

Sursa: Știre9

Viralul „integrării”

Între timp, pentru virusul-politician apăruse o nouă oportunitate: fondurile europene. Integrarea europeană. Ce mai freamăt, ce mai zbucium. Este ca și cum în plin „val 4” al pandemiei s-ar înghesui 19 milioane de români pe faleza din Constanța. Oricât de principial ai fi tu, ca virus nu poți rata o astfel de oportunitate! Zis și făcut. „Abilitatea spaic” a înregistrat una dintre cele mai importante mutații: „meta-conferința”. Conferințe peste conferințe, despre orice și oricine. Astfel, se rulau sute de milioane de euro, în special dacă acele conferințe erau pe teme precum HR, doctorate, industrializare, deșeuri, energie verde sau altfel de trăznăi imposibil de aplicat într-un stat aflat într-o veșnică tranziție. În plus, pacientul, adică statul român, era asimptomatic pentru că, nu-i așa, banul ajungea la toată lumea. Nu existau nemulțumiți. 

Bine, mai putem aminti aici de tot felul de mutații de sezon și oportunitate, nu prea contagioase dar spectaculoase: „sangria-Park”, cea care a permis proiecte precum „Dracula Park” sau „volare-flota”, cea în urma căreia au dispărut ca-n triunghiul Bermudelor vreo 200 de vapoare.

Una peste alta, au fost cel puțin 25 de mutații importante. La acestea putem adăuga încă p-atâtea, să le spunem minore. Astăzi, virusul-politician a ajuns atât de șmecher încât are „abilitatea spaic” așa de bine dezvoltată încât se agață de banul public de față cu tine. Așa că sunt toate condițiile să definim rezultatul final ca fiind politicianul-Omicron. Este contagios, bicisnic, trombonist și nu ai cumpăra nici pâine de la el. Nu în ultimul rând, nu există vaccin, nu există medicament, nu există inamic natural.