„Parteneriatul strategic cu Statele Unite şi angajamentul forţelor americane pentru consolidarea securităţii în regiunea Mării Negre rămân pilonii principali ai apărării şi securităţii României" a fost judecata de valoare a șefului Apărării, gl.lt. Petrescu Daniel comunicată în 10 mai 2021. Da’ cum rămâne șefu’ cu NATO și UE? Dar cu celelalte parteneriate strategice, dintre care cel cu Polonia are peste un secol? Ce să înțeleagă europenii, că ei sunt mai puțin importanți? Cuvintele aparțin unui șef al Apărării care a ars etapele, care nu și-a făcut stagiile minime pe funcții și care a fost ales în condiții cel puțin suspecte. 

Doi dintr-o lovitură

În timp ce noi aflăm că singura speranță sunt americanii, Alianța și Uniunea Europeană sunt puse în așteptare. Fostul Reprezentant Militar la NATO și UE, gl.lt. Scarlat Dumitru, este înghesuit într-un birou de 6mp, într-o funcție pe cât de onorifică pe atât de notorie ca fiind certitudinea exilării și anticamera pensionării. Gl. lt. Scarlat Dumitru a fost eligibil pentru funcția de șef al Apărării în 2014 și 2018/ 2019. Prima data a pierdut pentru că „echipa” care-l susținea pe Ciucă avea influență în cercuri externe. A doua oară a pierdut pentru că echipa pe care și-o formase Ciucă avea alte interese (obscure). O privire sumară peste CV-ul celor 3 (Ciucă, Petrescu și Scarlat) e suficientă pentru a înțelege meritocrația dâmbovițeană. Toți au ocupat anterior funcții care să le asigure accesul către poziția de „militarul cu rangul de conducere cel mai înalt din armată”. Ciucă a fost 9 luni șef al Forțelor Terestre și 3 luni locțiitor al șefului Apărării,  Petrescu 4 luni locțiitor al șefului Apărării, iar Scarlat 3 ani șef al Forțelor Terestre și un an locțiitor al șefului Apărării (ulterior alți 4 ani la Bruxelles). Prin urmare, experiența lor în funcții de general cu 3 stele a fost de un an pentru Ciucă și 4 ani pentru Scarlat, dar în 2014 a fost preferat primul. În 2019, Petrescu avea doar 4 luni, iar Scarlat 7 (șapte) ani. Normal, a fost preferat primul. 

"Drumul României către Bruxelles, […] a trecut şi pe la Kandahar, Kabul sau alte baze importante din Afganistan" a declarat ilustrul ministrul al apărării, doctorul Ciucă. Nu-și mai aduce Nicușor aminte unde este lucrarea de doctorat sau cum a făcut dintr-o banală misiune de patrulare (prost planificată) o „bătălie” cu care și-a impulsionat cariera, ce pretenție să avem despre istoricul aderării la NATO?! Fără să-i împrospătăm memoria, oricum nu ajută, putem să-i amintim că Ungaria, membră a Alianței cu 5 ani înaintea noastră, nu și-a făcut armata franjuri prin Orient. Alte țări, cu ani mulți în NATO, au trimis mai puțini militari în Irak și Afganistan, dar au câștigat incomparabil mai mult printr-o abilă diplomație post-conflict. 

Dacă tot trece drumul pe la Bruxelles, cum se face că a fost mai importantă mazilirea gl.lt. Scarlat decât interesul național? În urmă cu o lună a fost eliberat din funcție și numit consilier al ministrului apărării. Toți generalii care au fost numiți „consilieri” au înțeles că acela este capătul carierei. Deși se știa din februarie că va fi înlocuit la Bruxelles de gl.lt. Toader Vasile, numirea a fost amânată pentru a asigura exilarea lui Scarlat. La rândul său, gl.lt. Toader, unul din puținii generali care și-au mai păstrat onoarea și integritatea neatinse, va fi izolat la Bruxelles. În felul acesta doi generali care mai alimentau speranța eliberării Armatei de sub corupție și nepotism, au fost eliminați prin… promovare.

În condițiile unei agende încărcate și a retragerii din Afganistan a Alianței, funcția nu este ocupată doar pentru că este mai importantă preluarea controlului total asupra Armatei și eliminarea indezirabililor. Summit-ul care urmează să se desfășoare în iunie la Bruxelles este unul din cele mai importante ale ultimilor ani. Perspectiva administrației Biden asupra apărării comune pentru următorii 4 ani, redefinirea Conceptului Strategic, NATO 2030 sau post-Afganistan sunt subiecte importante. În aceste condiții, reprezentanța României la NATO este condusă de un colonel care a ocupat funcția în urma unui concurs viciat atât de profund încât rămâne să se pronunțe justiția asupra abuzurilor care s-au comis. Colonelul Mare Marinel, cel care conduce acum delegația de la Bruxelles a fost impus pe funcție doar pentru că este din Craiova natală a ministrului Ciucă.  Pentru cei care nu sunt apropiați fenomenului trebuie spus că în Armata de astăzi, condusă de legenda de la Nasiriah, generalul (rz.) Ciucă, Craiova este ceea ce Scorniceștiul a fost înainte de decembrie 1989: garanția succesului în carieră.  

Micul Summit din mititelul Paris 

Ca să fim siguri că ne așezăm perfect împotriva curentului, agităm fantoma unui Summit B9 la București care urmărește „pregătirea Summitului NATO” de la Bruxelles. Pe bune?! Summit-ul B9 este o invenție cu pretenții de consultări în format regional. Este un imunomodulator gama OROSTIM/ “Cantacuzino” care nu face decât să fragmenteze Alianța și să atace centrul de greutate al acesteia: unitate și coeziune. În plus, cum poate avea loc un dialog serios despre securitatea la Marea Neagră în absența Turciei? Apoi, cine naiba ne ia pe noi în seamă? Dar dacă Germania, Olanda și Marea Britanie fac un Summit al Vestului? Sau Italia, Franța și Spania unul al Sudului? Mesajele înregistrate, câteva cuvinte care n-au ocupat mai mult de 2 minute, au fost prezentate ca „participare” sau „intervenție” ale lui Joe Biden sau Jens Stoltenberg. Întâlnirile în format restrâns sunt utilizate de toate națiunile, cu excepția faptului că după încheierea acestora niciun alt stat nu iese cu declarații de vasalitate așa cum o face România. Efortul depus de Iohannis și Ciucă pentru bulversarea politicii externe este susținut, instant, și de Orban. Într-un mesaj pe Facebook, fostul premier ne spune că a avut „o întâlnire foarte bună cu reprezentanții celei mai mari companii deținute de Statul Israel în domeniul Apărării” și recunoaște motivul pentru care s-a întâmplat evenimentul: „integrarea locală, […] a producției de echipamente militare, în contextul angajamentelor transatlantice”. Știe oare Ludovic unde se află Israelul pe hartă?

În contextul bramburelii de la nivelul decidenților politico-militari ne mai întrebăm ce am adunat, pozitiv, după 19 ani de Afganistan sau 8 ani de Irak? Doar ca exercițiu de retorică, răspunsul fiind evident: nimic! Ne-am angrenat în aventuri prin țări străine fără să urmărim o politică externă coerentă așa cum nu avem nici o perspectivă militară reală.

Ciucă a declarat că în Afghanistan au fost mai mult de  32.000 de militari români. Fals! Au fost maximum 12.000 de militari. Dintre aceștia, cei mai mulți au ieșit din sistem sau sunt aproape de trecerea în rezervă. Prin urmare, doctorul Ciucă se poate lăuda cu maxim 3.000 de militari activi care au experiența unui teatru de operații.  Care experiență va fi egală cu zero peste 2-3 ani, având în vedere dinamica transformării mediului operațional. În cei 19 ani am pus pe butuci o Armată care era incomparabil mai bine pregătită, echipată și dotată în 2002 decât este astăzi. Și nu neapărat la nivelul soldaților și gradaților, cât mai ales în ce privește calitatea cadrelor militare. Resursa umană în Armată are un nivel de pregătire corporatist și nu unul militar al unei armate moderne.  

În cei 19 ani de Irak și Afganistan cheltuielile de personal au trecut de 5 mld. euro, iar cele logistice au consumat încă 10 mld. de euro.  România a cheltuit așadar peste 15 mld. de euro și a primit în schimb drama celor care și-au pierdut copiii, tații sau soții într-o aventură inutilă. Am operaționalizat structuri care au/ aveau ca misiune doar teatrele de operații și care dublează sau triplează sarcinile altora. Comandamentul Forțelor Întrunite, condus de gl.mr. Ioniță Dorin (aproape cuscrul lui Ciucă) are 3 funcții de general și (avea) misiunea de coordonarea a trupelor din teatrele de operații. Ce va mai face acum? Întreaga noastră apărare este construită pe sprijinul Alianței, dar avem comandamente cu funcții de general câte nu are întreaga Alianță Nord Atlantică. Nu prea mai avem ostași, dar ce contează?!  

… ce Armată-aveam odată!

Bugetul Armatei a ocolit mult timp infrastructura, care se prăbușește peste militari. Un exemplu, poate banal: militarii armatelor străine refuză să intre în cazărmile unde clădirile sunt acoperite cu azbociment. Legislația, națională și europeană, interzice folosirea azbestului încă din 2007, fiind demonstrat că expunerea pe termen lung poate duce la cancer. S-a întâmplat ceva? Nimic! Protecția mediului sau a muncii nu sunt priorității pentru „șeful Armatei mele”. În fapt sunt două domenii îngropate, iar securitatea și sănătatea militarilor sunt doar lozinci ieftine. Armata are un nivel global de risc inferior angajaților din Parlament, doar pentru că întregul proces de evaluare a fost un simulacru, iar indiferența pentru sănătatea militarilor este deja notorie. Despre mediu ce să spunem? Ciucă a refuzat înființarea unui Centru de excelență NATO pentru protecția mediului deși existau toate conditțiile încă din 2019. Avem oportuniști care nu sunt în stare să exploateze oportunități.

Întreg efortul financiar a fost direcționat către Afganistan, Irak și infrastructura necesară partenerului strategic. Recent au fost alocați 400 mil. euro pentru modernizarea bazei de la Mihail Kogălniceanu în vederea operării avioanelor multirol. Doar că nu este vorba despre avioanele noastre. Pentru noi ne chinuim să modernizăm bazele de la Borcea și Câmpia Turzii. Mai puțini bani alocați, mai mulți furați și 8 ani în care Ciucă nu reușește să instaleze un simulator de zbor, dar simulează preocupări intelectuale. Recent ministrul apărării a dat ordin de evaluare a tuturor Cercurile Militare. Deși multe dintre ele sunt clădiri istorice, unele realizate prin contribuția directă a militarilor, interesul baronilor locali este atât de mare încât unele vor fi cedate. La fel s-a întâmplat cu cetatea din Arad, la fel se va întâmpla cu cea din Alba Iulia, iar exemplele continua. Armata este scoasă din cazărmile istorice, pentru că interesele imobiliare sunt mai puternice. 

Participarea la misiunile din Irak și Afganistan a mai servit unui scop. Au fost avansați la gradul de general ofițeri care au stat câteva luni la umbra unui comandament multinațional, dar nu îndeplineau criteriile minime legale din țară. Unii dintre aceștia cu grave probleme de comportament și integritate, alții cu plângeri sau dosare penale, dar toți suficient de vulnerabili cât să fie pe placul actualei conduceri a Armatei. Au fost epuizate moral și fizic tehnica și echipamentele batalioanelor care au trecut pe acolo, dar s-a tolerat o politică de achiziții pentru care unii ar trebui să facă obiectul unor investigații serioase. Nu este posibil să inițiezi achiziția unor transportoare blindate (Piranha) care nu sunt amfibii într-o țară unde nu te poți deplasa în nicio direcție mai mult de câțiva km fără să să traversezi un curs mare de apă. Pentru ce zonă greografică achiziționăm transportoare de peste 1 mld. euro? Deși, când e vorba de americanii de la General Dynamics cumpărăm și trăsuri dacă este nevoie. Mai mult, Piranha 5 nu este interoperabil cu Piranha III sau alt transportor românesc. În fapt, dacă nu ar exista telefonia mobilă, greu ar mai comunica în luptă militarii de la Focșani cu cei de la Craiova. Și nu pentru că nu se înțeleg oltenii cu moldovenii.

Prietenul strategic …la nevoie se cunoaște

Așteptându-i pe americani 

Irak și Afganistan au produs falși eroi, angajați politic încă din activitate, cum este cel de la Nasiriah, actualul ministru al apărării, generalul (rz.) Ciucă Ionel Nicolae. În timp ce majoritatea Armatei se sufocă în sărăcie și corupție, producția de generali nu suferă. Am exersat proceduri operaționale în teatre de operații diferite față de spațiul carpato-danubiano-pontic, dar nu mai știm să ne apărăm granițele. Am luptat războaiele altora, pe banii noștrii, fără niciun fel de compensații și am făcut din Armata României „legiune străină” pentru diverși parteneri strategici. Așa că, indiferent cum vor să evalueze experții și analiștii militari aventurile din Afganistan sau Irak ele nu au făcut decât să sublinieze statutul României: cohortă într-o legiune imperială. Ce este încă și mai trist abia începe. Cu misiunea din Afganistan încheiată și teatrele de operații reduse, vizibilitatea României în cadrul Alianței va fi tot mai scăzută. Fluturăm mândri flamura parteneriatului strategic deși astfel de relații SUA au cu foooarte multe state, inclusiv din regiunea Mării Negre (Ucraina, Georgia, Bulgaria). Toți având aceleași așteptări: sprijin american în situația unei crize de securitate.    

Noi nu avem un tratat bilateral cu SUA. Japonia are, de peste 60 de ani sau Coreea de Sud de aproape 70 de ani. Este adevărat, avem un Parteneriatul Strategic care împlinește 10 ani, dar a fost prolific doar pentru Statele Unite, fără a primi altceva decât promisiuni în schimb. Deși Budapesta nu are parteneriat strategic cu SUA investițiile americane în Ungaria sunt de peste 100 mld. dolari față de 4 mld. în România, iar cetățenii maghiari nu au nevoie de vize pentru a se deplasa la Wasinghton (și asta încă din 2008). Nouă ni s-a permis (doar) să cumpărăm echipamente second-hand de peste 10 mld. dolari. Nu oricum, direct de la firme americane sau prin subsidiare din Europa, fără licitație, prin formula modernă de plată a tributului „înțelegere Guvern la Guvern”. Într-o vreme când povestea ursului Arthur, recent ucis, era doar anticipată de partidele de vânătoare organizate de ministrul Ciucă pentru diverși parteneri (mai mult sau mai puțin strategici), importanță primea propria evoluție în carieră și nu interesul național. Astăzi e vital să iasă pretorienii din presă să coboare în derizoriul un act de braconaj care a ajuns până și în atenția Comisie Europene, pentru a dezamorsa eventualele implicații de la nivel înalt. Mâine, când sprijinul unor parteneri strategici va fi la fel ca participarea la Summit-ul B9, virtual, indiferența lor va fi demonstrată ca fiind fake news. După care vom mai cumpăra niște echipamente care vor rugini în garaje insalubre și vor ieși analiștii militari să ne explice că nu mai sunt importante flancul, frontul și … afrontul. 

panthemis11@gmail.com