La un moment dat chiar m-am gândit să iau o analiză mai veche, să-i schimb data, numele celor implicați... și gata, scap. 

Oameni buni, da, și eu cred că fiecare guvern ar trebui să beneficieze de „prezumția de voință”. Voința de a face un lucru bun. Sau mai multe lucruri bune. Numai că vremea programelor de tipul „raport de țară către popor” nu-și mai au rostul. La ce bun să promiți mii de kilometri de autostradă când știm foarte bine că nu ai cum să te ții de cuvânt? Licitație, contestație. Iar licitație, iar contestație... Ani pierduți. Apoi de la capăt, dacă între timp nu se schimbă chiar și relieful. Acesta este de fapt „programul de dezvoltare a infrastructurii”, indiferent ce-ai face. De ce să promiți spitale când este foarte clar că tu nu ai cu cine să faci proiecte pentru a atrage banii europeni? Sau, cui folosește să spui că o să ridici, în 5 ani, „PIB-ul pe cap de locuitor la paritatea de cumpărare standard” până la 87% din media UE? Asta în condițiile în care știi foarte bine că la noi, în ultimii 20 de ani, în spatele monedei naționale a stat doar BNR și nu vreo economie puternică. Aloo, inflația... consumul... 

Mi-ar fi plăcut... ba nu, mi-ar fi folosit mai mult să citesc un proiect scurt, la obiect, despre cum vor fi atacate cauzele principale ale dezastrului românesc. Să citesc despre inevitabila amendare a legii privind achizițiile (și licitațiile) publice astfel încât să nu mai existe contestații eterne. Să văd o declarație de voință (politică) potrivit căreia instituțiile cheie în atragerea fondurilor europene (și nu numai) vor fi (re)profesionalizate. Să putem gândi proiecte. Și că se va renunța la algoritmul politic, măcar de la ACEL nivel, esențial pentru dezvoltare. Aș vrea să citesc un program despre cum și când vom adera la euro. Dar și pedepsele pentru nerespectarea lui. Despre cum vom limita birocrația, concret, pasul 1, 2... 3... Și acel program să se termine cu noi pedepse împotriva corupției – eventual de la 40 de ani în sus, cu executare. Așa aș fi vrut să arate un program de relansare. Maximum 15 pagini, eventual asumat de cât mai mulți politicieni. Numai așa vom avea bani și mijloacele aferente. 

Iar cei 3.000 km de autostrăzi vor veni de la sine. Spitalele moderne, regionale sau nu, și ele vor veni de la sine. Poate că personalul medical nu va mai migra în masă. Grădinițele, școlile, educația în general, totul ar putea să se apropie de năzuințele fiecăruia. De la sine. 

Din păcate, scriem în continuare proiecte încremenite în timp, minciună și incompetență. Programe prin care doar rafistolăm demagogia. Programe de lemn. Le citești, le recitești, iar după 10 minute îți dai seama că nu ai reținut decât „refrenul”: vă vom face, vă vom da...