Am înțeles apoi că au venit nemții. Regretați, încă mulți ani după, pentru infrastructură și sistemul rutier (care păstrează încă lucrări de artă mai trainice decât autostrăzile lui Băsescu). Apoi rușii au descălecat divizii de „prosperitate și egalitate” împreună cu părerile de rău că nu s-au putut înfinge mai adânc între Carpați. Regretele noastre sunt amestecate cu destinul implacabil al unei națiuni ai cărei lideri au leșinat mereu după ce au semnat actele de vasalitate. La naiba! Niciunul nu leșină înainte. Pe „austro-unguri” nu i-am așteptat prea mult. S-au insinuat discret printre noi și dacă nu au putut să ia pamântul (încă) s-au mulțumit cu petrolul, băncile, pădurile și o prezență consistentă și permanentă în Guvern sau prin servicii. 

În sfârșit, ne-am decis și noi. Cel mai bine e să-i așteptăm pe americani. Mai tot timpul îi așteptăm pe ei, să ne aștepte pe noi... fără vize. Cât suntem încă în așteptare ne-am gândit să nu stăm degeaba și să ne epuizăm rezervele de mândrie sau pe cele bugetare în tot felul de proiecte pe care le acceptăm fără discernământ sau un minim efort de a le explica prostimii. În ultimii 10 ani mai toți ambasadorii americani în România au avut atitudine de Mare Guvernator peste Colonia România. De la mult mediatizatul, la vremea lui, Scut de la Deveselu, până la mai puțin popularul aeroport de la M. Kogălniceanu, de la Centrul de instruire din Cincu până la Câmpia Turzii sau Babadag, le-am oferit americanilor pământ și resurse cât să se așeze confortabil la malul Mării Negre. După ce ne-am epuizat resursa umană și materială sprijinind, la un nivel superior Franței, Italie sau Germaniei, aventurile americane din Irak și Afganistan, primind la câțiva ani vizita vreunui președinte aflat în pauză de masă și ieșit să admire soarele pe malul Dâmboviței, s-au gândit să ne doteze cu ce mai aveau ei prin depozit. Rachete Patriot și avioane F16, sisteme HIMARS sau transportoare Piranha, cumpărăm tot ce ne vând americanii. Mai contează că ne cheltuim 2% din buget pe sisteme de armament depășite, fizic sau moral, în timp ce soldații noștrii, prost plătiți și umiliți de clasa politică, nu au muniție, hrană și echipamente individuale? Până la urmă, să fim serioși, de ce să ne atace cineva dacă noi ne oferim gratis?

Mai nou, importăm vaccinurile americane. Și poate nu ar fi asta o problemă dar, acțiunea este parte a unei campanii care are „norocul” de cea mai proastă comunicare posibilă. În ultima perioadă nu ne mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri nu ne mai preocupă nimic. Nu mai avem neliniști, incertitudini sau angoase. Vin vaccinurile în valuri similare diasporei de sărbători. Le așteptăm cu sobor de preoți și alai de demnitari. La graniță, la trecerea prin fiecare oraș și la intrarea în frigider. Am făcut din sosirea unor cutii în țară evenimentul principal al Crăciunului și din sărbătoarea nașterii lui Eminescu… Ziua Națională în care s-a vaccinat Președintele. În ultima perioadă dacă mai are cineva curaj să pună întrebări, legitime și de bun simț, este ostracizat și declarat dușman al revenirii la normalitate. Care normalitate? Oare nu înțelegem că asta este noua normalitate?

Comunicare fără nici o noimă

Și eu mă voi vaccina! Să fie clar. NU sunt împotriva vaccinurilor și am ales pentru copii scheme de vaccinare complexe. Pe care le-am plătit, pentru că statul român asigură un minim de subzistență, investește în copii cam cât Raluca Turcan în propria educație. Sunt însă vaccinuri care au în spate zeci de ani de utilizare, care au trecut prin etape sofisticate de analiză și experimentare și care și-au dovedit eficacitatea, indiscutabilă, pentru limitarea sau eradicarea unor maladii. Actualele vaccinuri vin în țară fără să le întrebe nimeni de sănătate sau cum stau cu dragostea. Dacă FDA din SUA și EMA din UE ne spun că sunt bune, cine suntem noi să ne îndoim de calitatea lor? Până să vină cu vaccinul polivalent, probabil după ce se termină iarna, n-ar fi fost inspirat să ne prezinte cercetătorii de la Institutul Cantacuzino, cum lucrează și ei la vaccinuri utilizând aceeași tehnologie? Sau, chiar așa, dacă de 40 de ani sunt cercetări pe vaccinuri ARNm nicio echipă românească nu a lucrat la ele? 

Tehnologia de producere a noilor vaccinuri, deși este considerată mai simplă și oferă posibilitatea producerii unor cantități mari într-un timp relativ scurt, presupune un proces complicat. Trebuie păstrat un echilibru între metoda de livrare și degradarea rapidă a substanței active sau între intensitatea expresiei proteice și acuratețea cu care se realizează sinteza antigenului de interes, pentru a declanșa răspunsul imun favorabil (proteina codificată) față de cel nedorit (molecula ARNm). În cazul vaccinurilor clasice experiența și rezultatele asigură credibilitate, în ce privește vaccinurile ARNm, după zeci de ani de cercetare abia s-a ajuns la nivelul la care există suficiente cunoștințe și experiență pentru așteptări spectaculoase.

Înțeleg că abundența de vaccinuri, care sufocă liniștea coordonatorului campaniei naționale de vaccinare, Gheorghiță „Adlabam”, fratele de arme al comandantului operațiunii Raed Arafat, este generată de tehnologia nouă de producere, care asigură cantități mari la intervale scurte de timp. Care tehnologie, chiar dacă nu a fost niciodată testată pe oameni, e nouă, dar nu chiar așa de nouă. Cercetările în domeniul vaccinurilor ARNm au în spate peste 40 de ani de eforturi. Situație în care, doar întreb, de ce niciunul din vacciurile anterioare nu a fost încercat pe actuala tehnologie? De ce nu s-a încercat ARNM și împotriva coronavirusurilor din epidemiile anterioare? Epidemia de SARS-CoV din 2002-2003 și cea de MERS-CoV din urmă cu câțiva ani au fost nu doar semnale de alarmă, dar și oportunități pentru testarea noii tehnologii de realizare a vaccinurilor.

Nu ne mai punem întrebări, din teama de a nu fi priviți drept neofiți ai antivaccinării, de rușine că am putea fi exilați la marginea societăți, proscriși din vina de a încerca să ne informăm cât mai corect. Vaccinurile care vor salva planeta nu se știe cât timp vor asigura un nivel ridicat de imunitate organismului, dar nu încearcă nimeni să ne ofere o perspectivă rezonabilă sau rezultate intermediare. Producătorul nu-și asumă nicio responsabilitate și este cel puțin bizar cum de toate Guvernele au acceptat astfel de condiții. Înțeleg că este nevoie de o reacție rapidă și că pandemia reclamă măsuri fără precedent, dar asta nu exclude o informare permanentă a populației. Faptul că Administrația pentru Alimente și Medicamente a SUA (FDA) a acordat doar „autorizare de utilizare în situații de urgență”, care se acordă pentru produse medicale neaprobate, este suficient pentru a realiza că nu s-au parcurs toate etapele, că riscul este încă foarte mare.

Din prospectul vaccinului Pfizer  („Durata protecției oferite de vaccin este necunoscută și este încă în curs de a fi determinată prin studii clinice aflate în desfășurare. Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile cu alte medicamente.[…] Administrarea Comirnaty concomitent cu alte vaccinuri nu a fost studiată. Experiența legată de utilizarea Comirnaty la femeile gravide este limitată. […] Acest medicament a fost autorizat conform unei proceduri numite „aprobare condiționată”. Aceasta înseamnă că sunt așteptate date suplimentare referitoare la acest medicament.”) nu ne extragem informații care să ne liniștească foarte tare. Sunt, însă, date publice care ar trebui urmate de o campanie de informare mult mai agresivă decât cea de vaccinare. 

Avem vaccinuri care se află încă în faza de testare, pentru că nu s-au finalizat toate etapele procedurale, dar medici reputați ne repetă zilnic că vaccinul „este sigur, eficient și are puține reacții adverse”. De unde știu ei că vaccinul este „sigur și eficient”, dacă toate autorizările sunt provizorii, iar producătorul nu-și asumă nicio responsabilitate? 

Este adevărat, își riscă astfel credibilitatea, dar unii își riscă viața. Iohannis are credibilitate la un nivel apropiat de cel a lui Băsescu la Referendum, Cîțu are o popularitate cât statuia lui Trump la Teheran, „Adlabam” n-a coordonat până acum câteva luni nici măcar fluxul pietonal din Spitalul Militar, iar Arafat ne-a amenințat de atâtea ori că vine Apocalipsa încât plâng copii când apare la TV. Ei bine, acești 4 Calavaleri ai Vaccinării, prin exemplul propriu, încearcă să convingă populația să se vaccineze. Teamă îmi este că efectul va fi invers. Mulți vor cârcoti că în loc de vaccin Iohannis a avut aghiasmă, Cîțu terebentină, Gheorghiță parfum de lăcrămioare și Arafat Red Bull. Nici dacă îl vaccinează Nadia pe Hagi nu se animează vaccinarea cum s-ar întâmpla dacă ar exista o campanie de informare care să ajungă la majoritatea încă circumspectă. Altfel unii nici nu știu despre ce e vorba.  

N-ar fi mai ușor să le fie înlăturate oamenilor neîncrederile? Să le fie explicat de ce încă mai sunt atât de multe necunoscute și totuși e necesară o campanie globală de vaccinare. În situația unei pandemii cu care ne confruntăm de aproape un an și în condițiile unei economii care riscă să ajungă în genunchi, este firesc să fie evaluat riscul și să se aleagă o soluție care ne compromite cât mai puțin viitorul. O pandemie pentru care nu s-au stabilit încă scheme de tratament general aplicabile, în care mor oameni de toate vârstele, cu sau fără comorbidități, are nevoie de un răspuns care să comporte și acceptarea unui grad rezonabil de risc. Un virus care ne-a distanțat fizic și social, care ne-a ascuns în spatele unor măști tot mai mult insuportabile și care riscă să afecteze educația unei generații, poate fi înfrânt prin solidaritate și prin… vaccinare. 

Și eu mă voi vaccina! Nu sunt o prioritate și am timp să găsesc răspunsuri la întrebări legitime, încă mai sper să avem parte de o informare corespunzătoare, încă mai pot căuta singur informații. Oricum, la ce preocupări are Guvernul nu-mi fac speranțe pentru vaccinare mai repede de culesul strugurilor. Când oricum începe „vaccinarea” cu produse naturale și ARNm (m de la must) din extract de struguri, în mediul rural.

În perioada anterioară descălecării democrației în România, atunci când „sinergia faptelor" era umbrită doar de energia partidului unic, așteptai ca un câine să-ți vină rândul la mașină! Să o cumperi, că doar nu era cadou cum primesc acum demnitarii sau șefii de prin toate birourile aparatului bugetar. După care așteptai, în haită, să-ți vină rândul să cumperi și benzină! Asta după ce terminai de epuizat coada de la pâine, carne, lapte sau ouă. Uneori o terminai prin epuizarea produselor. Dacă e nevoie ca 70% din populație să dobândească imunitate naturală sau prin vaccinare, pentru a atinge nivelul „de turmă” eu zic să nu disperăm. România stă cuminte, se așează în procentul de 30% și așteaptă să se plictisească virusul.