Mass-media, de exemplu. Poate că ar trebui să dăm și noi știri mai cu speranță... dar nu, le umplem de catastrofă. Ce veste bună e aia: „Vom avea vaccin în decembrie! Dar voi o să-l vedeți la anul!” Sau mai rău. „Ne trebuie 8.000 de avioane și un milion de frigidere pentru transportul și stocarea vaccinului. Nu avem.” 

Este incredibil. Ce rost au toate astea? De ce nu spunem, pur și simplu, că e gata vaccinul cutare? De ce i-ar interesa pe oameni cum se transportă? Nu este treaba lor, nu au nici o vină. Oricum colcăie aeroporturile de avioane trase pe dreapta.

Ce dracu ne costă să arătăm oamenilor un pic de luminiță la capătul pandemiei? Mai nimic. Poate că asta este însă problema în condițiile în care baza societății noastre este Țeapa. Lustruită sau nu, de fag sau de mesteacăn, ideea este să producă senzații. Ăluia care o dă. Cum naiba de zice acum o lună un specialist de la ATI că în România sunt tot atâtea paturi de terapie intensivă ca în martie, iar zilele trecute iese președintele și afirmă că numărul s-a dublat?? Cum naiba un studiu japonez spune că anticorpii „cresc” până la 3 luni de la infectare apoi scad iar ieri un alt studiu zice că scad încă de la început. Și în 2 luni ...nema protecție. Cum putem să avem un asemenea discernământ în difuzarea informației??

Apropo de „mai buni”, uite, Facebook, o rețea care se vrea a fi „socială”. Aiurea. Este o platformă în care toți alienații aruncă_kkt adevărat într-un ventilator virtual. O rețea plină de „judecători”. Masculi și femele feroce cărora, dacă le scoți cuvântul „muie” din uz, li se reduce vocabularul la jumătate. Facebook este doar o inchiziție virtuală care te arde pe rugul civilizației 3.0. Sau 5.0. Sau mama lor să-i ia. Încet-încet, contactul direct devine în cel mai bun caz un moft, asta dacă nu ajunge să fie considerat o „nemernicie pandemică”. 

Vorbim de fake news. Nu scoate însă nimeni un cuvânt despre cauzele reale ale acestui fenomen – cum ar fi șantajul economic la adresa media. Cât despre soluții... nici atât.

Am înlocuit dictatura majorităților cu dictatura minorităților. Nu mai avem voie nici să respirăm fără să aducem un omagiu dictaturii, de orice fel. Neo-fascism, neo-comunism, tot felul de doctrine rezultate din incultură și răutate ne arată „calea cea dreaptă”. Orice dement are acum dreptul la opinie (are și unde), orice dement ne învață cum să nu gândim, orice dement ajunge în guvern, parlament sau orice altă sectă guvernamentală pusă doar pe ucis speranțe.

Pe stradă, dezastru. Tristețe la fiecare pas. Fiecare om pe care-l întâlnești are privirea (cât se mai vede din ea) în pământ și merge resemnat către o infectare iminentă. Nu mai avem scop, nu mai avem planuri de viitor, „fiecare este pe cont propriu”. Noi românii, suntem și mai rău. De la generații întregi de supraviețuitori de pe-o zi pe alta am ajuns, în doar 8 luni, la „victime sigure”. Arătați cu degetul, desemnați din oficiu vinovați încă de la naștere. Resemnați, atâta timp cât nu suferim prea mult.  

Li s-au luat oamenilor sărbătorile religioase, sărbătorile de orice fel, vacanțele. Li s-au luat brazii și luminițele de Crăciun. Angajatorii le-au luat respectul de sine, banii, imaginația și creativitatea. Copiilor li s-a luat copilăria. Și nici măcar nu li s-a explicat de ce toate aceste sacrificii. Nici până când. Nici care sunt costurile. Nimic.

Băi guvernanților, jurnaliștilor ce suntem, lume-lume, dați-le oamenilor o rază de speranță. În vară spuneam că vaccinul va apărea în 6 luni, acum le spunem că oricum nu rezolvă problema. La începutul toamnei le pomeneam de aprilie 2021. Apoi 2022. După tiparul ăsta de comunicare mai rămâne să le spunem oamenilor să stea ca niște viermi în casă până-n 2024. 

Fără speranță, fără empatie și respect față de ceilalți, nu ne mai putem considera o specie inteligentă. Poate de aia nici nu mai aterizează nimeni la Roswell. Și nici în pădurea Baciu de lângă Cluj. Clar, nu vor să ia și ei.