Țară și popor, căutăm conducător

de Pan Themis marți, 10 martie 2020
„Nu voi ataca doctrinele și nici convingerile voastre, atâta timp cât îmi acordă libertate. Dacă însă consider că opiniile contrare sunt periculoase, că îndoiala este o crimă, atunci le voi ataca pe toate pentru că înrobesc mintea oamenilor” - Robert Green Ingersoll
Opinie
Imagine articol
<p>Politica și mass-media dâmbovițeană sunt într-o permanentă mişcarea browniană. Nu există deontologie decât pentru a fi ridiculizată, cum nu există bun-simț sau onoare decât pentru a fi insultate. Nu există interes național decât pentru perioade limitate de timp și doar dacă servește interesul tribal. Ori devine un fel de rudă săracă a discursului electoral. Nu există perspective concrete, cum nimeni nu este interesat de integrarea României într-un cadru civilizat și modern. Politica și mass-media dâmbvițeană pendulează între slugărnicia boierului autohton, din epoca turco-fanariotă, până către insolența secretarului de partid,&nbsp;din perioada când ne bucuram să trăim<i> „decenii de împliniri mărețe</i>“.</p><p>Într-o țară lovită plenar de indiferență civică, ocupația cea mai sigură este aceea de comentator/invitat permanent/moderator afiliat, etc. Adică ocupația aia în care primești bani ca să amesteci cuvinte. Scrii câteva fraze (de preferat cât mai alambicate) și o pleiadă de exegeți ai momentului se îngrămădesc să le comenteze! Inviți câțiva vorbitori în studio (radio sau tv) și le dai o temă (aiurea, nici nu contează subiectul) după care ei își dau cu părerea, tu mai intervii între două plictiseli, iar la urmă pui un clip frumos de pe youtube care lasă o aromă intelectuală și artistică peste emisiune (altfel cu greu ne-ar trece greața).</p><p>România trăiește din talk show-uri și comentarii pe blog. La noi bârfa este atât de adânc săpată în ADN încât două ecografii fetale ar fi în stare să-și dea cu părerea despre starea națiunii. De peste 20 de ani avem libertatea de a ne da cu părerea. Este dreptul pe care ni-l exercităm unanim și singurul pe care îl revendicăm ca dovadă a libertății! Libertatea noastră nu înseamnă prosperitate, cultură și civilizație! Libertatea noastră înseamnă manipulare, manele și demagogie. Libertate în România înseamnă o flegmă pe lege, un scuipat pe bun simț și neapărat lături vărsate peste orice încercare de cultivare a valorii.</p><p>Prin urmare, n-aş vrea să mă alătur corului de babe activiste, peneliste, ex-băsiste sau pur și simplu habarniste, care a început să rânjească grotesc lângă agonia pesedistă, dar trebuie să admit că asistând indiferenţi la disoluţia unui partid sponsorizăm moral apariţia unei dictaturi! Poate că ne simţim confortabil sub un regim dictatorial, pentru că astfel spiritul de turmă care refuză să gândească individual, care se încăpățânează să nu se ridice dincolo de adularea constantă şi eroică a şefilor ne ajută să nu avem opinii şi mai ales să comitem cel mai mic efort în a le susţine. Dărâmăm fără a avea măcar un capăt de idee despre ce am dori să apară în loc, după care bocim cu jale lângă ruine. Coborâm totul în mizerie şi noroi pentru că în ţara asta se cultivă zoaiele, de la preşedinte până la cocalarul care ne murdăreşte parbrizul în intersecţie.</p><p>Imaginea tranziției eterne pe care o traversăm este dată de indivizii care te agresează cu o sticlă de apă murdară şi au pretenţia ca îţi curăţă parbrizul.&nbsp; Este proiecția plastică a celor care au, la rândul lor, pretenţia că ne conduc. Ne agresează zilnic inteligenţa cu mult clamata lor grijă pentru popor, ne flutură plini de nesimţire promisiuni pe care nu le vor onora niciodată şi încearcă permanent să ne demonstreze cât de tâmpiţi şi cretini cred ei ca suntem. După ce ne murdăresc viaţa cu zoaiele pe care le scot zilnic pe gură vin apoi cu mâna întinsă şi ne cer voturile pentru încă un mandat. Asta doar aşa, la mişto, că oricum nu au nevoie de voturile noastre, da' dă bine la democraţie!</p><p>Am considerat permanent PSD-ul un partid mult prea ancorat în trecut şi incapabil să susţină modernizarea reală a României. Prea mulţi indivizi adunaţi din eşalonul doi comunist, reşapaţi, şamponaţi şi parfumaţi pentru a ne fi prezentaţi apoi drept cavaleri, au vopsit gardul în spatele căruia au rămas încremeniți în același proiect. Dacă stânga politică își pune speranțele reconstrucției în Marcel sau dacă partidul cu cea mai întinsă infrastructură din România așteaptă proiectul vizionar de la Ciolacu, la fel de bine ar putea paria pe Raluca Turcanu. Fătuca asta măcar nu încearcă să demonstreze ceva, e plată din călcâie până-n creier.&nbsp; &nbsp;</p><p>PSD este exemplul perfect al sistemului care se prăbuşeşte sub povara propriilor incompetenţe şi a lipsei de adaptabilitate la solicitările contemporane. Partidul ăsta nu este capabil să producă lideri de calitate. Este la fel de incapabil să promoveze personalităţi adevărate pe cât de imposibil îi este să scape de dinozaurii care îl lestează într-un trecut încă dureros pentru românul lipsit de cultură politică. Dincolo de nevoia unei guvernări stabile sau a unei majorităţi confortabile este vitală opoziţia putenică. Opoziţia este garantul echilibrului unei societăţi.&nbsp;</p><p>Democraţia este doar un alt fel de religie la care mulțimea se raportează atunci când liderii îi slăbesc uşor lesa. În urmă cu ceva ani m-aş fi bucurat pentru agonia pesedistă, aş fi dansat pe cadavrul unui partid pe care îl consideram un virus care ne limitează dezvoltarea. Astăzi, când constat incapacitatea acestuia de a se susţine ca alternativă, limitele pe care le probează şi cenuşa prin care agonizează sunt departe de bucurie. E atât de aproape dictatura încât ar trebui să ne fie teamă pentru ziua de mâine.</p><p>Dictatura apare din servilismul, arivismul şi egoismul celor pentru care societatea este doar mediul în care prosperă şi garanţia confortului personal. Dictatura nu evoluează, dar se perfecţionează creditată fiind de indiferenţa celor mulţi. Dictatura nu acceptă opinii adverse şi nu cultivă dezvoltări individuale, nu-ţi permite să gândeşti şi nici să pui întrebări. Dictatura cultivă acel „fericiţi cei săraci cu duhul" şi amendează oile rătăcite.</p><p>Situația actuală, amenințările emergente care ne trimit, deocamdată, semnale evidente, crizele care se comportă tot mai mult ca tornade ce tind să se unească deasupra României, incapacitatea noastră de contracara manipulările, interesele altora care dictează politica românească, par să fie lipsite de importanță. Important rămâne jocul politic dâmbovițean și concentrarea eforturilor pentru realizarea condițiilor necesare alegerilor anticipate. Dacă lumea întreagă se prăbușește în jurul nostru, dacă planeta este cuprinsă de flăcări, dacă ultima speranță rămâne clasa noastră politică, răspunsul ei va fi: alegeri anticipate.&nbsp;</p><p>Nu ne amăgim. Microbilor noștri nu le strică petrecerea un virus, doar o amână puțin. NU-i interesează nici ce se întâmplă cu virusul, dar m-ai ales nu-i interesează să ia măsuri pentru perioada post-virus. Noi vom suferi mult mai mult în perioada post-virus decât am avea de suferit dacă pandemia ar lovi România. Pentru că ne lipsește fundamentul, ne lipsește ce n-am mai avut de zeci de ani în România. Un conducător.</p>