Virusul unei recesiuni (ne)anunțate

de Edward Pastia joi, 27 februarie 2020
Discuțiile și analizele despre efectele coronavirusului în economie (mondială sau locală) țin capul de afiș în mai toate mijloacele de informare. Se trag „semnale de alarmă” și sunt lansate scenarii pe un ton care pornește de la „moderat” și ajunge, nu în puține cazuri, la „catastrofal”.
Analiza
Imagine articol
<p>Ca o recomandare, eliminați extremele și încercați să vă informați doar din surse care menționează din start „este prematur de anticipat efectul exact al Covid 19 în economie”. Nu degeaba sunt menționate de către experți două tendințe clare la care trebuie să fim extrem de atenți: epidemia în sine și infodemia, adică avalanșa de știri false.</p><p>De ce este așa de greu de dat un verdict în această fază a „crizei” provocate de noul coronovaris? Pentru că economiile lumii sunt conectate puternic unele cu altele. Schimburile comerciale, dependența de resurse, inclusiv umane, au ajuns până acolo încât este greu de analizat fiecare în parte, țară cu țară. Mai mult, sunt legături internaționale complexe care vizează proiecțiile pe termen lung din economia fiecărei părți implicate. Și nu în ultimul rând, pentru că, în general, antreprenorii și angajații acestora au mai mare nevoie de un psihiatru de geniu decât de un economist excepțional.&nbsp;</p><p><i><strong>Ce se întâmplă în epicentru?</strong></i></p><p>Să începem cu China, țara aparent cel mai afectată. În 2019, China a avut importuri de 1.700 miliarde de dolari și exporturi de 2.500 miliarde de dolari. Aproape că nu există stat din lumea aceasta care să nu depindă de oferta chinezească – de la pământuri rare până la produsele ieftine dar inestimabile atunci când vine vorba de politici sociale.</p><p>„Vacanța” prelungită din centrul țării a afectat industrii importante pe termen scurt – înaltă tehnologie, auto, comerț, turism. Indirect au suferit și alte regiuni din China, mai ales prin restricțiile de călătorie sau prin epuizarea anumitor stocuri de materii prime. &nbsp;</p><p>Chiar și în aceste condiții, experții Fondului Monetar Internațional speră că, în 2020, economia Chinei va crește cu 5,6%, doar cu puțin sub estimarea inițială de 6%.&nbsp;</p><p><i><strong>FMI, îngrijorare preț de un trimestru</strong></i></p><p>În luna ianuarie FMI avea planuri mari - anticipa că economia globală va urca de la +2,9% anul trecut la +3,3% în acest an. Apariția virusului COVID-19 a redus puțin optimismul și se vorbește acum de o creștere economică mondială de „doar” 3,3%. Iar cei de la FMI speră că efectele negative se vor reduce la primul trimestru al anului.&nbsp;<br><br><strong>EFECTUL „COVID 19” ÎN ECONOMIA GLOBALĂ</strong></p><ul><li>PIB: -1.000 mld. USD</li><li>Capitalizare bursieră: - 3.000 mld. USD</li><li>Vânzările auto: -2,5%</li><li>Turism: -30%</li></ul><p><i><strong>Nota de plată europeană</strong></i></p><p>În cazul Italiei, țara cea mai afectată din Europa, tendințele sunt încă neclare. Sigur, este vorba de regiuni din nordul Italiei, partea cea mai industrializată din peninsulă. Dacă mai punem la socoteală că industria turistică generează Italiei aproape 15% din PIB, îngrijorările par justificate. Numai că guvernul de la Roma dă asigurări tuturor că are resursele necesare compensării eventualelor derapaje.</p><p>Germania este următoarea pe „lista neagră”. Mare parte din „profitul” acestei țări în relația cu China este dat de industria auto. Specialiștii americani estimează însă că vânzările auto vor scădea, la nivel mondial, cu cel puțin 2,5%. De altfel, în China, în februarie, s-au vândut cu 80% mai puține automobile decât într-o lună normală. Nici turismul nu este de neglijat, turiștii chinezi cheltuie anual în Germania 8 miliarde de euro. În noile condiții, estimările optimiste indică o reducere a acestei sume cu cel puțin 40%.</p><p>Și panoplia statelor afectate de coronavirus ar putea continua cu Franța, Austria, Spania sau Marea Britanie. Aproape fiecare dintre cele 50 de țări lovite de Covid 19 (la momentul realizării acestui material) poate contabiliza/anticipa/invoca o reducere mai mare sau mai mică a PIB-ului.&nbsp;</p><p>Pe de altă parte, bursele din toată lumea au reacționat mai mult sau mai puțin visceral iar indicii au scăzut consistent în ultimele zile. De exemplu, la începutul acestei săptămâni,&nbsp;indicele pan-european STOXX 600 a închis în declin cu 1,8%. Capitalizarea indicelui STOXX a scăzut cu aproape 700 de miliarde de dolari. Indicele german DAX a coborât cu 1,88%, în timp ce indicele italian FTSE MIB a acăzut cu 1,4%, pe fondul informaţiilor privind limitarea călătoriilor către Italia.</p><p>Acţiunile companiilor aeriene Lufthansa, EasyJet şi Ryanair, au coborât cu 1,5%-3,6%. Lufthansa și KLM au anunțat deja că au înghețat angajările iar unii salariați au fost trimiși în concediu fără plată în urma reducerii vânzărilor de bilete chiar și cu 30% pe anumite destinații... „problematice”.</p><p><strong>AURUL, „MONEDĂ” DE CRIZĂ</strong></p><ul><li>Cotație aur: +2,6%</li><li>Cotație țiței: -3,4%</li></ul><p><i><strong>Ce se poate „infecta” în economia românească?</strong></i></p><p>Din nefericire pentru noi, o eventuală „infecție” ar afecta un ”pacient” cu boli cronice severe - corupție, incompetență cu evoluții grave spre „insuficiență” în infrastructura de orice fel, „infarct” fiscal sau „blocaje energetice”.&nbsp;</p><p>PIB-ul României este cuprins între 180 și 210 miliarde de euro. Depinde cine este întrebat. Suma este relativ redusă față de alte state din Uniune, mai ales dacă o raportăm la fiecare locuitor în parte. Așa că trebuie să menționăm din start că orice pierdere într-o economie ca a noastră contează enorm.&nbsp;</p><p>Să luăm relația noastră comercială cu China. Schimburile comerciale cu această țară însumează peste 5,5 miliarde de euro. Și chiar dacă importurile din China reprezintă maximum 6% din totalul la nivel național, statul asiatic este în „top 5” ca furnizor de mărfuri.</p><p>Dacă însă vorbim de relația noastră cu<strong>&nbsp;</strong>Italia, putem identifica o vulnerabilitate de altă magnitudine. România livrează în peninsulă în special maşini şi echipamente electrice, articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, automobile şi piese auto. Importăm de acolo cazane, turbine, motoare, maşini şi echipamente electrice, piei brute şi tăbăcite, materiale plastice. Volumul total al schimburilor comerciale a fost de aproximativ 18 miliarde euro în 2018, important în raport cu volumul comerţului total, de aproximativ 150 miliarde euro.</p><p>Și am ajuns la Germania. Doamne ferește ca „locomotiva” Europei să se împleticească. De exemplu, să-i scadă dramatic vânzările de autovehicule în China. Și asta pentru că relațiile economice dintre Germania și România sunt extrem de importante pentru noi: 20% din comerțul exterior al României, peste 32 mld. euro anual.</p><p>În consecință, pentru România, un stat în care mai totul atârnă de un fir de ață, orice reducere importantă a exporturilor ar putea însemna, de exemplu, recesiune în industria auto și de componente auto. Sau, chiar dacă nu reprezentăm vreo forță în turismul european putem da un imbold negativ transporturilor prin anularea vacanțelor, operatorilor de turism sau antreprenorilor în domeniu. Nu în ultimul rând, imposibilitatea de a „importa” forță de muncă din Asia va adânci și mai tare criza acută din domeniul HR.&nbsp;</p><p><i><strong>Certitudini... provizorii</strong></i></p><p>Ca și concluzie, oricât de expert ai fi, este greu să cuantifici efectele negative ale unei pandemii/epidemii de coronavirus Covid 19. În fiecare zi apar elemente noi, efecte noi în economia globală iar piețele financiare reacționează, la propriu, în fața celui mai banal strănut. Recomandarea este clară: mult calm, putere de analiză și luarea de decizii în funcție de oportunitate și proiecții de viitor.&nbsp;</p><p>Până acum, dincolo de cifrele seci de la această oră - 3.000 de decese raportate la 80.000 de bolnavi – nu avem certitudini. Poate că temperaturile mari din aprilie-mai și creșterea intensității radiațiilor UV vor pune capăt rapid epidemiei/pandemiei. Iar de la jumătatea trimestrului 2 vom putea vorbi de „recuperare”. Sau poate că nu se va întâmpla acest lucru. Însă atunci ar fi trebuit să fi vorbit deja despre reacții. Nu de prevenire/vindecare (este prea târziu) ci de compensare.</p>