Astăzi, cine intenționează să-și exploateze talentul și eforturile în sportul profesionist se orientează către zona privată. Statul ar trebui să se limiteze doar la realizarea unui cadru normativ corespunzător, care să stimuleze competiția și investițiile în perspectiva performanțelor sportive. Dacă se întâmplă sau nu așa ar trebui să răspundă cei din administrația centrală sau conducerile diferitelor federații. Noi, ceilalți, facem ce fac suporterii de când se știu: comentăm și ne dăm cu părerea.

Răzvan și ... Vidra lui

Clubul Sportiv al Armatei „Steaua” București va reuși, încă mulți ani, să-și facă loc în buletinele de știri ale publicațiilor sportive, dar și printre cele generaliste, nostalgice după perioada de glorie a sportului românesc. Faptul că, începând cu 31 martie 2021, ministrul Ciucă a numit un nou comandant la conducerea celui mai iubit club din România nu este o știre pe care sportul românesc să o treacă, indiferent, cu vederea. 

Unii se întreabă cine este colonelul Răzvan Ștefan Bichir, împuternicit pentru șase luni la comanda CSA Steaua? Din punct de vedere sportiv, un nimeni. Din punct de vedere militar, un oportunist. În esență, foarte multe nu pot fi spuse. A terminat o facultate de sport după care a îndeplinit, aproape întreaga sa carieră, poziții de execuție în Statul Major General. Ca mulți ofițeri pe care doar vârsta i-a înaintat în grad, în anul 2016 Răzvan era în căutarea unei funcții de colonel. Cum cerințele s-au adaptat resursei la dispoziție, iar exigențele selecției s-au diluat, ofițerul responsabil cu educația fizică a fost numit pe o funcție de evaluator de sistem la Corpul de control și inspecție al MApN. Acolo, devenit instant specialist în controale și inspecții, a ajuns să ocupe în mai puțin de un an, prima funcție de conducere din carieră, șef de birou. În întreaga sa carieră a comandat doi militari, în subordine directă, dar iată cum se traduce apogeul: urmează să conducă o unitate cu peste 2.000 de angajați. Nu a semnat, financiar, în afara statului de plată, nimic, dar urmează să gestioneze un buget de peste 25 mil. euro. De reținut că proaspătul comandant din fruntea CSA Steaua nu a condus nici măcar un pluton, dar este numit comandant de unitate (fără a avea un master de conducere terminat), nu are niciun rezultat sportiv dar este pus să coordoneze discipline cu pretenții olimpice. 

Este de notorietate faptul că Răzvan s-a afirmat ca un artist în a exploata sistemul în favoarea lui, dar dezinvoltura cu care se mișcă de câțiva ani se explică doar prin simpatia pe care doctorul Ciucă i-o poartă, sincer. Colonelul Bichir deja se laudă prin club cu linia deschisă către ministru, iar primele întrebări sunt despre eventualele documente pe care le-ar fi semnat Ciucă. În club se practică metoda documentelor care dispar, iar angajații ridică neputincioși din umeri: „Ups! Le-am distrus, din greșeală! Scuze!”. Bichir e trimis să ascundă nu „hoțoaica aurie” a lui Harry Potter, cât pe cea cenușie a lui Ciucă.

Familia, celula de bază a Armatei

Poate vă puneți întrebarea, cine se află în spatele acestui bărbat „de succes”? În afară de un alt bărvat, nominalizat deja, în spatele, în fața și alături de noul comandant al CSA Steaua se află soția sa, Florentina Daniela Bichir. Dacă poziția de ofițer în cadrul Corpului de Control și inspecție i-a oferit inițial lui Răzvan posibilitatea să-și angajeze aproape imediat soția (04 august 2016) pe un post de personal contractual civil în Departamentul pentru armamente, ulterior aceasta s-a descurcat pentru amândoi. Viitorul doctor Bichir și soția s-au orientat rapid, așa că, începând cu 15 septembrie 2018 (după doar 2 ani!!), doamna Bichir a fost chemată în activitate (la 42 de ani!!) cu gradul de maior (un militar de carieră are nevoie de 15 ani și cel puțin 3 cursuri de nivel). A primit o funcție în cadrul unui birou de achiziție din Direcția generală pentru armamente, de unde a început să-și împrăștie generos talentul și vocația. Colonelul Bichir este și doctorand. Păi da, dacă tot se poate. În trei ani de activitate în Corpul de control a știut să-și valorifice corespunzător poziția. Fără nici un articol sau studiu de cercetare științifică publicate, în anul 2020, s-a înscris pentru un doctorat în științe militare, la deja celebra pepinieră a UNAp. Dacă domnul Bichir nu are performanțe sportive sau realizări profesionale se pare că se afirmă în plan academic drept un mare gânditor militar. Familia Bichir nu este singura de succes din Armată, așa că vom reveni asupra subiectului într-un articol special dedicat celor care au umilit haina militară și statutul de ofițer prin grade acordate discreționar și abuziv. Cât despre domnul comandant Bichir sperăm să nu mai dea ocazia Agenției Naționale de Integritate să-l atenționeze că declarația de avere pentru anul 2018 nu a fost întocmită corect și lipsesc veniturile soției. 

Afaceri private în „zone militare”

Rețineți sintagma „zone sau obiective militare” - este vedeta noilor modificări legislative propuse de Ciucă. România este una din puținele țări civilizate care mai irosește banii publici pentru susținerea financiară a unui club sportiv care cheltuiește, anual, peste 25 de milioane de dolari. Armata sponsorizează generos echipe profesioniste de handbal, fotbal, rugby, polo sau baschet care cheltuiesc peste 6 mil. euro pe sezon. Echipa de fotbal a CSA Steaua a cheltuit în ultimii 3 ani peste 5 mil. euro, buget care provoacă invidia chiar și pentru cluburi din ligile superioare. Să ne aducem aminte că peste 2,5 mil de euro au fost cheltuiți în perioada în care echipa activa în campionatul municipal și că doi ani la rând nici măcar nu a reușit promovarea. 

În Armată, jocurile de culise ale doctorului Ciucă și camarilei fac din instituție o feudă exploatată medieval. La CSA Steaua jocurile de echipă au fost și continua să fie adevărate surse de prosperitate. Foști sportivi, oficiali, simpatizanți ai partidelor aflate la putere sau simple căpușe care se înfulecă lacom din gloria unui club de tradiție. Toți, sub supravegherea celor din conducerea Armatei, devalizează un buget greu de imaginat.

Câteva exemple: Una din cele mai profitabile colaborări a avut-o Virgil Stănescu, un bun prieten al fostului politician Victor Ponta, mare amator de baschet. Prin Asociația ASBC Atletic București, Virgil Stănescu a beneficiat de sponsorizări de milioane de dolari (contractul cu EximBank a fost o mină de aur) din care clubul Armatei abia dacă a primit câteva zeci de mii. Stănescu a fost simultan manager al secției de baschet CSA Steaua și patron al Atletic București, poziții de pe care a reușit, timp de peste cinci ani, să exploateze situația în interes personal. Un alt personaj care a prosperat la umbra clubului care l-a făcut celebru este Constantin Dănilescu. Școala de fotbal Dănilescu transferă către CSA Steaua sute de copii. Aceștia plătesc sume importante pentru promisiunea de a ajunge să îmbrace echipamentul roș-albastru. Rețeta este simplă, folosindu-se de însemnele Stelei, având în organigramă doi antrenori, Cătălin Dănilescu (fiul) și Marius Topală, angajați ai CSA Steaua, se acreditează ideea că „Școala” este în fapt o anexă a clubului militar. Transparența e maximă: „Așa cum am anunțat, vom continua activitatea în secțiunea de minifotbal la CSA Steaua unde Cătălin Dănilescu va coordona activitatea, având mulți ani de experiență” se posta pe pagina de Facebook a Școlii de Fotbal Dănilescu în 2019, dar Corpul de control a considerat că nu există trafic de influență. Aceeași rețetă a practicat-o alt antrenor din cadrul secției de fotbal, Neață Florin Cosmin, patron al ACS Ajax Noua Generație. Echipele de fotbal ale CSA Steaua închiriază, pe sume enorme, terenuri sintetice prin diferite „baloane”, mai mult sau mai puțin insalubre, în condițiile în care propriile baze de antrenament sunt la rândul lor oferite, pe sume modice, prietenilor. La fel se întâmplă cu bazinul de înot (unde diminețile erau rezervate lecțiilor de înot și ședințelor de spa ale generalului Ciucă, iar după amiezile grupelor de copii de la diferite școli private care activau în complex) sau cu terenurile de tenis. Și mai sunt cantonamentele! Ei acolo se duc banii către diverși prieteni.  În moteluri deja celebre de la marginea Bucureștiului reușesc să meargă în cantonament loturi de câte 30-40 de sportivi. Deconturile?  …un fleac, se aprobă! Noul comandant, colonelul Bichir, în perioada în care avea în derulare un contract de închiriere, pentru o sumă modică, a unui teren de tenis, făcea parte și dintr-o echipă de control care verifica activitatea clubului pe… contracte. Acum, că este comandant al clubului poate renunță la contractual aflat în derulare pentru un teren de fotbal.

Divizia de antrenori NATO: 30 ca brazii!

Echipa masculină de handbal consumă cei mai mulți bani, peste 1,5 mil. euro. Numai că fotbalul este, de departe, vedeta clubului militar. Secția de fotbal are aproape 30 (treizeci!!!) de antrenori. Nume celebre pentru istoria echipei care câștiga CCE în 1986 dar și oportuniști contemporani sau pur și simplu simpatizanți ai „Partidului Meu”. Este cazul lui Gabriel Boștină, un fotbalist mediocru dar un foarte talentat „lipitor” de afișe electorale prin județul secretarului de stat Marius Bălu, Mehedinți. Recompensa, după campania electorală, a fost un post de antrenor secund al echipei de fotbal și un contract de 2.500 euro/ lună. Daniel Oprița, principalul de la echipa de fotbal care aspiră să joace în Liga Națională, primește 5.000 euro/ lună. Anton Petrea, principalul lui Becali de la FCSB, echipa aflată pe primul loc în… Liga Națională primește mai puțin de 4.500 euro/ lună. Mai încasează și Iulian Miu o sumă modică de 3.000 euro/lună, iar Ogăraru, uns de Bălu managerul echipei și șef al secției de fotbal, încasează lunar 4.500 euro/ lună. Toți „antrenorii” sunt încadrați în baza unui contract de activitate sportivă, o „inginerie” din zona gri a legii prin care se maschează plăți la nivelul unui sportiv profesionist. Asta într-o Armată în care tinerii locotenenți abia încasează 400 euro, un căpitan cu greu atinge o soldă de 500 euro, subofițerii sunt mai prost plătiți decât un angajat al Primăriei care taie bilete în parcare, iar soldații, în absența banilor pentru norma de hrană, sunt la nivelul salariului minim pe economie. 

Toate acesta n-ar trebui să se întâmple în condițiile unui control strict. Sau dacă n-ar beneficia de complicitatea unor juriști care să avizeze corespunzător. Fostul secretar general al MApN, Codrin Munteanu, descoperise secretul coordonării clubului în situația unor avize juridice negative sau cu obiecții: detașarea unor juriști din alte structuri ale Armatei. Astfel, într-o perioadă în care Talpan se afla în dispute deontologice cu Codrin sau comandanții săi, era detașat col. Iordache de la Direcția Generală Juridică, semna ce refuza Talpan, apoi se întorcea la birou. Pentru modul în care a servit interesele oneroase, Iordache a fost răsplătit cu o funcție de director adjunct la Casa de Pensii a MApN, după care a trecut în rezervă. Secretarul de stat Marius Bălu a primit CSA drept sinecură de partid și continuă linia lui Codrin. N-a vrut Talpan să semneze contractul lui Ogăraru? Nu-i problemă, l-a trimis pe col. Băban de la DGJ și s-a rezolvat. De altfel, avizul juridic pe contractele de activitate sportivă, pe cele de colaborare sau sponsorizare, rămâne una din problemele pe care conducerea Armatei nu a încercat nici măcar să mimeze că ar vrea să o vadă rezolvată.

Combatem pandemia cu stadioane de 700 mil. euro

Armata are acum în administrare unul din cele mai noi stadioane din țară. După opiniile experților, întreținerea acestuia va costa bugetul Armatei peste 1 mil. euro pe an. Dar merită. Se aude că Ogăraru își deschide coafor și magazin vestimentar la stadion, iar vânzarea de klompeni olandezi va susține clubul militar în drumul spre prima ligă. Cât de bogați suntem dacă am investit 100 mil. euro într-un stadion pe care va juca echipa de amatori (doar salariile sunt de profesioniști) a Armatei? Cât de bolnavi suntem dacă în ultimii 30 de ani nu am construit niciun spital nou, dar am investit, din fonduri publice, 700 mil. euro în stadioane? La Craiova, Ploiești, Cluj, Sibiu, Pitești sau în București (4 stadioane) Compania Națională de Investiții are implicare masivă în toate aceste proiecte. În schimb, la capitolul unități sanitare… găsim doar 2 obiective (Lipova și Zalău) care nu adună, împreună, bugetul secției de fotbal a CSA Steaua pe ultimii 3 ani.          

CSA Steaua București și-a prezentat noul comandant, vremelnic, la fel ca cei patru anteriori împuterniciți în mandatul lui Ciucă. Totuși, doctorul de la Nasiriah nu ne-a prezentat niciodată de ce este nevoie să topească 25 mil. euro într-o afacere sportivă și câte procente din banii aștia sprijină apărarea națională sau pe cea colectivă. Armata noastră are uniforme de proastă calitate fabricate în Cambodgia (în timp ce fabricile din România livrează ținută militară în vest), pe care militarii noștri le plătesc la preț de brand vestimentar. Armamentul individual și tehnica sunt atât de vechi încât fiecare unitate poate primi vizitatori când este „noaptea muzeelor deschise”, iar muniție am renunțat să mai cumpărăm. Infrastructura majorității cazărmilor a rămas neschimbată de pe timpul vizitelor lui Gheorghiu Dej, unele până și var au văzut ultima oară înainte de cutremurul din ’77. Cu toate astea, Ciucă al nostru „investește” 25 mil. euro într-un club sportiv. Înainte de pandemie Armata avea un singur spital de campanie de nivel ROL 2, pe care l-a inaugurat cu sobor de președinte și prim ministru (Gheorghiță încă nu era colonel). Între timp am mai cumpărat două și ne-am oprit. De parcă nu fiecare brigadă ar trebui să fie sprijinită de un astfel de spital sau nu fiecare Spital Militar de garnizoană ar trebui să susțină un ROL 2 la război. Câte spitale militare de campanie de nivel ROL 2 am fi cumpărat cu cei peste 25 mil. euro aruncați anual pe salariile generoase ale sportivilor din Trinidad Tobago și Papua Noua Guinee? 

Încă un sector de activitate al Armatei pe care Ciucă nu doar că nu a fost în stare să-l controleze și redimensioneze în ultimii șapte ani dar, prin noua numire de la conducerea clubului, colonelul Bichir, dă dovadă că nu are nici cea mai mica intenție. Încă mai căutăm un domeniu, măcar unul, în care legenda de la Nasiriah să fi avut rezultate pe măsura odelor pe care o parte din presă i le ridică cu o frecvență de invidiat. Radule, măcar una, o singură realizare care să ne convingă de capacitatea intelectuală și managerială a doctorului Ciucă, găsim și noi? Hai, nu fiți timizi, sunteți cel puțin doi de Radu!