Opinie
Imagine
Un politician care spune adevărul este total nepregătit pentru o ascensiune consistentă către aerul rarefiat al puterii. Dacă nu-și schimbă orientările ca Iohannis, sau nu minte precum Ciucă, ar face bine să-și caute o altă carieră. Politica este pentru cei care uită ieri ce spun mâine, dar îl idolatrizează fanatic pe Brutus. Politica este pentru cei care văd în Cîțu și Ciolacu indivizi suficient de insipizi cât să reprezinte esența unui partid, iar în Kelemen Hunor farul cultural al României.
Acest text este unul invidios și legat direct de inteligenţă. De celebrul IQ. În română se citeşte „aichiuuu”, Cred că nu va mai dura mult şi aşa se va şi scrie. Am senzaţia că omul cel mai deştept de pe planeta asta a fost cel care a inventat acest coeficient, IQ-ul. Un studiu relativ ştiinţific, sub umbrela unor tactici de marketing uluitoare, a ajuns să fie un reper valoric mondial. Puţini ştiu numele „inventatorului”: psihologul german William Stern, în 1912.
Armata lui Papuc și țara lui Papură Vodă
de Homo Ziaristicus acum 1 săptămână
În ultimii ani, nu de puține ori subiectele unor dezvăluiri sau investigații ale mass media au declanșat o… liniște imperială și o indiferență princiară. „Lasă-i, bă, să facă spume! Ce, s-a întâmplat ceva? Noi ne vedem de treabă că doar nu ne-om împidica de niște sărăcii de la ziar sau TV?! În câteva zile uită toți de subiect”. Poate nu uită dacă le aducem aminte, cu obstinație!
De câteva ori s-au auzit murmure prin mass media despre suspendarea președintelui. Discret și fără a deranja foarte mult, subiectul a fost repede ascuns sub breaking news-urile zile. Sfânta pandemie și criza perpetuă pe care o traversează România l-au transformat într-un tabu despre care abia se șoptește. Oricum ar fi inutil. În fața atacului asupra Constituției de clanul lui Iohannis, sub comanda lui Cîțu, ce s-ar mai putea face? Ei sunt câteva sute, poporul e singur.

Legea unui popor vulnerabil. La politică
de Pan Themisacum 2 săptămâni
Intrarea României în Uniunea Europeană și NATO au fost privite, de majoritatea poporului, ca pe o garanție a asanării clasei politice. Atât de mult încearcă politicienii noștri, de peste 3 decenii, să producă belșug poporului încât doar Uniunea Europeană ne mai poate salva. Din nefericire, ei nu se bagă, doar asistă. Așa că vom sfârși sufocați de bunăstare, iar UE și NATO se vor întreba siderate cum de încă mai respirăm.

Fudul și cerșetor, doi iobagi la „Înalta Poartă”
de Pan Themisacum 2 săptămâni
Boierii români și-au plâns neputința, către Înalta Poartă, încă din vremurile în care tributul se vărsa prin Bosfor. În urmă cu 60-70 de ani se „scurgeau” către Moscova. Astăzi, traversează oceanul până pe malurile Potomacului, dar grofii contemporani tot cu jalba-n băț și în genunchi se îndreaptă către „stăpâni”. Meschinăria moșierilor care „sufereau” de grija iobagilor s-a păstrat în lacrimile pe care le varsă PSD-ul pe imposibilitatea morală de a dărâma un Guvern. Pentru că-l sprijină.

Marii oameni de stat și criza lor eternă
de Homo Ziaristicusacum 2 săptămâni
Am încercat să-i trec rapid în revistă pe cei mai importanți oameni de stat ai momentului. Să-mi fac o idee dacă mai avem vreo șansă. Greu poți nominaliza unul-doi ca fiind aproape de ceea ce i-ar trebui unui stat civilizat. Greu poți atribui cuiva vreo mare realizare. Din păcate, asta este: șansele de a mai reuși ceva în următorii ani sunt aproape zero.

#luptavasilica
de Pan Themisacum 3 săptămâni
În nicio altă țară din lume clasa politică nu suferă de grija poporului așa cum se întâmplă în România. Tot mai des auzim cum decizii, aparent idioate, sunt rezultatul lungilor nopți de insomnie și frământărilor, vecine cu disperarea, pe care miniștrii și parlamentarii le experimentează pentru a aduce prosperitate și fericire peste popor. Doar noi, nerecunoscători, avem senzația că ne împroașcă zilnic cu sărăcie și lături. Scurtă mai este gratitudinea colectivă.

Clubul Steaua, „tunul” dat Armatei României (2)
de Pan Themisacum 3 săptămâni
În Armată, încă din perioada marilor performanțe, nu toți militarii erau/ sunt suporteri ai echipei Steaua. Dinamovist pătimaș, rămas fidel grupării din Ștefan cel Mare este și... col. Răzvan Bichir, comandantul CSA Steaua. Ministrul apărării, Ciucă, cel care promovează, prioritar, ofițeri proveniți din Oltenia, este susținător declarat al „U” Craiova. Astfel, „binomul” Ciucă-Bichir aduce la un loc suporteri care uită de adversitate când obiectivul este exploatarea vechii rivale, Steaua.

CSAT: Români, treceți Kabulul!
de Edward Pastiaacum 3 săptămâni
Jurnaliștii s-au repezit să „împărtășească” publicului decizia Consiliului Suprem de Apărare a Țării de a „trimite” 200 de militari români „în Afganistan”. Trecem peste faptul că a fost luată o decizie în CSAT la 10 zile de la declanșarea crizei pe aeroportul din Kabul și ajungem la acuratețea informației. Și da, există râul Kabul. Ajunge chiar până-n Pakistan.

Clubul Steaua, „tunul” dat Armatei României (1)
de Pan Themisacum 1 lună
Armata cheltuie discreționar, pentru achiziții de tehnică și echipamente, cât să asigure apărarea țării, pe hârtie. Cumpărăm vechituri, suținem modernizarea altor armate și contribuim la dezvoltarea industriei de armament a partenerului strategic. O stare de fapt cunoscută, acceptată și încurajată de politicieni, CSAT, Parlament sau DNA. Numai că la noi, Armata mai înseamnă ceva: un club sportiv, Steaua, cu un buget de peste 40 mil. euro din care 25 mil. euro oferite din banii contribuabililor.

Câți pentru unul? Cîțu pentru toți!
de Pan Themisacum 1 lună
Nimic nu ne mai suprinde! Până și banalul ”orice este posibil” pare un palid eufemism pentru România. Acceptăm indiferenți căderea într-un abis de unde nu vom mai ieși. Coborârea ne este prezentată drept execursie către Paradis, iar noi aplaudăm. Privim siderați, dar lipsiți de reacție, cum abaterile de la normalitate ne sunt prezentate ca firești. Pentru a ne demonstra toleranța și generozitatea suntem obligați să suportăm deviații de la moralitate și decență. Și o facem cu seninătate.

Măcel în suflete. Afganistan, vibe-ul săptămânii
de Edward Pastiaacum 1 lună
Mi-a rămas în mintea ochilor imaginea avionului plin cu refugiați din Kabul. Avionul care nu putea să decoleze... Aș fi vrut să spun că mi se rupe inima de oamenii aceia dar știu că la noi empatia este un semn de slăbiciune. Și oricum nu m-ar crede careva. Acțiunea se petrece la mii de kilometri... je suis afgan... doar o marotă. Ipocrizie. Și totuși... m-a îngrozit un gând. Dacă în locul afganilor am fi fost noi? Ce lideri ne-ar fi putut salva?

Operațiunea „Cer deschis” la granița cu Ucraina
de Pan Themisacum 1 lună
Faptul că istoria se repetă este mai banal decât apetența lui Cîțu pentru împrumuturi. Se întâmplă evenimente care aduc aminte de altele similare, la nivel global și național. Afganistanul pare un alt Vietnam. Tulburările interne ne întorc cu peste 20 de ani în timp. În aparență sunt coincidențe, în realitate este rezultatul unei politici catastrofale. În România, președintele și politicienii au făcut din poporul amorf și lipsit de reacție prizonierul clanurilor interne și al stăpânilor externi.

Afganistan: când religia bate filmul (de la Hollywood)
de Edward Pastiaacum 1 lună
Observ că multă lume se grăbește să eticheteze ceea ce se întâmplă acum în Afganistan ca fiind „cea mai mare înfrângere de la războiul din Vietnam încoace”. Din punctul meu de vedere, exact aici este greșeala. Pe scurt, iată câteva dintre chestiunile care mie mi se par demne de o dezbatere a experților în domeniu. Evident, într-o asemenea situație, întrebările ridică alte întrebări și prea puține răspunsuri.

România externalizată. Diplomația gropilor de gunoi.
de Pan Themisacum 1 lună
Atât de ocupați suntem cu mizeriile noastre domestice încât trăim cu senzația că nimic din ce se întâmplă în afara țării nu are legătură cu noi. România este un stat eșuat în care contează doar bunăstarea celor câteva sute de mii care au acces la sinecurile puterii. Poporul traversează o perioadă în care pauperizarea ajunge cote la care sărăcia este deja un lux.

România educată în impostură și minciună
de Pan Themisacum 1 lună
În „democrațiile consolidate” din Somalia sau Burkina Faso, peste 50% din tinerii sub 18 ani urmează forme de învățământ mai puțin de 2 ani. Perspectiva unor safari printre șobolanii din Sectorul 1 al Capitalei sau pe șantierele unde se ridică/sapă sute de construcții care sfidează legislația este cât se poate de reală, dacă ne raportăm la infrastructura rutieră. De fapt, sunt atâtea lucruri comparabile cu țări sărace din Africa încât am putea încerca o înfrățire între București și Mogadiscio.

Idioțificarea globală
de Edward Pastiaacum 1 lună
Încă nu m-am hotărât care este mai periculos: procesul de încălzire globală sau procesul de idioțificare globală. Cert este că ambele duc la extincția rasei. Cred că diferențierea se poate face doar la viteza de atingere a „obiectivului”. Acum, să vă explic de ce consider o dramă uriașă „idioțificarea globală”. Mă voi referi, în mare parte, la procesul care are loc în țara noastră. Iar pentru asta o să încep cu baza „piramidei”.

Efectele comunicării haotice în pandemie: psihoze în masă
de Edward Pastiaacum 1 lună
Monitorizând zilnic studiile apărute pe tema SARS-COV2 (și afecțiunii asociate) declarațiile oficialilor și, implicit, titlurile din presa națională, riști ori să renunți la orice măsură de protecție, ori să te ascunzi în gaură de șarpe. Asistăm la un dezastru informațional iar principalul efect este creșterea neîncrederii în acțiunile guvernamentale. Pe de altă parte, provoacă pagube însemnate în mediul economic privat - care va continua să pună „în așteptare” orice plan de dezvoltare.

Generalul Svejk și legendara „bătălie” de la Arcul de Triumf
de Pan Themisacum 2 luni
Puterea îmbată! Este deja un truism, o realitate de care niciun individ ajuns în vârful Puterii nu a reușit să se elibereze. Indiferent cât de modest se prezintă la început, sau cât de discret ar încerca să se manifeste public, toți sfârșesc prin a-și hrăni vanitatea cu o prezență cât mai consistentă în lumina reflectoarelor. Sunt exerciții de imagine, construite pe minciună, impostură și manipulare, ale unor indivizi care încearcă să-și ascundă, astfel, petele din dosar și scheletele din dulap.