Opinii

Libertatea de exprimare este bunul cel mai de preț al unei societăți democratice. Garantul unei societăți în care dialogul nu ajunge semn de slăbiciune.
Opinie
Imagine
Când impui o taxă, în special de solidaritate, trebuie să ai, evident, argumente solide. Mai mult, ba nu, cel mai important este bine să fii în stare să dovedești că banii strânși prin intermediul acelei taxe vor fi cheltuiți „cu folos”. Adică... să poți anticipa întrebări de genul „în ce domenii vor fi cheltuiți, cu prioritate, banii?”, „sumele vor fi risipite pentru angajări la stat, pe agenții sau instituții noi?”, „pe ce perioadă se va aplica taxa?”.
Pun pariu că prima întrebare care vă macină este legată de relația dintre cele 4 „categorii profesionale”. În mod normal nu ar trebui să fie vreo legătură. Din păcate, noi nu suntem normali, deci au o legătură. Întotdeauna am avut guverne pigmentate cu tehnocrați. Sau așa își spuneau la seratele politice de la Snagov.
Într-un an, prețul energiei electrice a crescut de la aproximativ 90 de euro/Mwh la peste 700 euro Mwh. Cum a fost posibil... prea puțini explică sau, dacă o fac, sunt prezentate argumente care țin exclusiv de context. De soluții ce să mai spunem, în afară de „subvenționare” și „reducerea taxelor” nu avem mai nimic. Sentimentul predominant este că „se ascunde ceva”. Ce știu ei, guvernanții, și nu știm noi, plătitorii de facturi?
Reziliența politicii dâmbovițene
de Pan Themis acum 11 luni
„Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul circa 15 minute. După aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.” spunea Octavian Paler. Problemele încep când irosești indulgența de care ai parte la început. Prima impresie, pe care un candidat la funcții publice o lasă electoratului, determină evoluția ulterioară. Nu suntem neliniștiți de incapacitatea națiunii de a produce lideri. Ne mulțumim cu ce avem și alegem, întodeauna, răul cel mai mic. Cel puțin așa credem noi.

Filantropica. Remake în regia partenerului strategic
de Homo Ziaristicusacum 11 luni
Atât de mult am rafinat obediența încât și când cerșim pare că ne complimentăm stăpânii. Nimic nu ne suprinde, după două milenii în care am fost conduși de lideri dispuși să îngenuncheze și să sacrifice națiunea dacă interesul personal impune. Suntem specialiști în analize, comentarii și judecăți de valoare. Despre alții, niciodată despre noi. Vindem ieftin, cumpărăm scump. Iluzii, bunăstare, securitate, țara, poporul... orice.

„Schema compensării”, o fentă guvernamentală
de Pan Themisacum un an
Guvernul român este un haiduc modern. Apără bogații în detrimentul săracilor și se prevalează de exemplul minorităților pentru a impune obligații majorității. Întotdeauna ne-am uitat spre Occident și am clamat bunele practici pentru a implementa diverse „scheme” în România. De cele mai multe ori am încercat să facem asta fără a ține cont de particularitățile și cultura spațiului nostru, în egală măsură balcanic și mioritic. Cantitatea înaintea calității, cam asta este deviza noastră.

Eminența cenușie a unui partid roșu
de Pan Themisacum un an
Așezarea la intersecția intereselor Marilor Puteri este, de sute de ani, Golgota României. Alții ar fi exploatat oportunitatea, noi ne-am văicărit și am blamat impotența conducătorilor. Am acceptat cu indiferență promovarea unor personaje de vodevil, în funcții de conducere, de către toate partidele, de aproape 2 secole. Politicianul român trebuie să fie anost intelectual, dar arogant comportamental, lipsit de profunzime, dar impertinent față de popor. Restul e poveste. Tristă, românească.

Unde-i lege... e orice. Inclusiv tocmeală
de Edward Pastiaacum un an
Câteva considerații despre greva STB. Mai exact despre decizia sindicaliștilor de a nu respecta o hotărâre judecătorească. Așadar, când trăiești într-o țară în care înalții demnitari, politicienii de top, sau alte „vedete” politice, nu respectă LEGILE, propriile legi, este foarte greu să mai ceri asta oamenilor de rând. A respecta legea în România, chiar și Constituția, este o dovadă de slăbiciune.

Disoluția instituțiilor statului
de Homo Ziaristicusacum un an
Războiul cu noi înșine, cu putregaiul din societate și cu impostorii urcați în funcții de decizie este mai aproape și mai important decât gâlceava marilor puterii. România se confruntă cu agresiuni zilnice la adresa structurilor care ar trebui să-i determine evoluția. Nimic nu a scăpat pandemiei care a compromis funcționarea firească a societății. De zeci (chiar sute) de ani așteptăm soluții din exterior. Eventual un vaccin care să stârpească virusul instituțional.

Ministru sau agent/ Camarazi de accident
de Pan Themisacum un an
Crizele sunt hârtia de turnesol a societății. Situațiile extreme, calamitățile, dezastrele sau pandemiile sunt cele care verifică fiabiliatea și viabilitatea sistemelor de răspuns. Atât de multe au fost în ultima perioadă și atât de prost au reacționat liderii și structurile responsabile încât nu ar trebui să ne mire că președintele însuși a exclamat „România este un stat eșuat”. Dovezile pe care le primim zilnic privind degradarea Poliției Române sunt deja redundante. Nu mai este nevoie. Știm.

Europa arde, România se coafează
de Pan Themisacum un an
România a fost mereu la ani distanță în spatele evenimentelor și a celor care au scris istoria. Preocupările noastre domestice, mica ciupeală dâmbovițeană, au avut constant drept de preempțiune față de tulburările și frământările regionale sau globale. Ne irosim în demagogie și ne oferim, gratis, chiar dacă nimeni nu ne solicită. Nu avem oameni de Stat, avem doar niște parveniți pentru care incultura și impostura sunt singurele argumente profesionale.

Cotroceniul se-ncinge global. Pas cu pas
de Homo Ziaristicusacum un an
Iohannis a ridicat nivelul aspirațiilor personale. De la „România educată” la o țară în care schimbările climatice și protecția mediului înconjurător sunt vitale pentru ieșirea poporului din crizele momentului. Ce instrumente are pentru ca un astfel de proiect să părăsească teoria și să producă rezultate? Niciunul! La fel cum proiectul despre învățământ este lipsit de relevanță practică, nu există premise ca cel destinat educației privind mediul în școlile românești să aibă altă soartă.