Opinii

Libertatea de exprimare este bunul cel mai de preț al unei societăți democratice. Garantul unei societăți în care dialogul nu ajunge semn de slăbiciune.
Opinie
Imagine
Un politician care spune adevărul este total nepregătit pentru o ascensiune consistentă către aerul rarefiat al puterii. Dacă nu-și schimbă orientările ca Iohannis, sau nu minte precum Ciucă, ar face bine să-și caute o altă carieră. Politica este pentru cei care uită ieri ce spun mâine, dar îl idolatrizează fanatic pe Brutus. Politica este pentru cei care văd în Cîțu și Ciolacu indivizi suficient de insipizi cât să reprezinte esența unui partid, iar în Kelemen Hunor farul cultural al României.
Boierii români și-au plâns neputința, către Înalta Poartă, încă din vremurile în care tributul se vărsa prin Bosfor. În urmă cu 60-70 de ani se „scurgeau” către Moscova. Astăzi, traversează oceanul până pe malurile Potomacului, dar grofii contemporani tot cu jalba-n băț și în genunchi se îndreaptă către „stăpâni”. Meschinăria moșierilor care „sufereau” de grija iobagilor s-a păstrat în lacrimile pe care le varsă PSD-ul pe imposibilitatea morală de a dărâma un Guvern. Pentru că-l sprijină.
Marii oameni de stat și criza lor eternă
de Homo Ziaristicus acum 2 săptămâni
Am încercat să-i trec rapid în revistă pe cei mai importanți oameni de stat ai momentului. Să-mi fac o idee dacă mai avem vreo șansă. Greu poți nominaliza unul-doi ca fiind aproape de ceea ce i-ar trebui unui stat civilizat. Greu poți atribui cuiva vreo mare realizare. Din păcate, asta este: șansele de a mai reuși ceva în următorii ani sunt aproape zero.
#luptavasilica
de Pan Themis acum 3 săptămâni
În nicio altă țară din lume clasa politică nu suferă de grija poporului așa cum se întâmplă în România. Tot mai des auzim cum decizii, aparent idioate, sunt rezultatul lungilor nopți de insomnie și frământărilor, vecine cu disperarea, pe care miniștrii și parlamentarii le experimentează pentru a aduce prosperitate și fericire peste popor. Doar noi, nerecunoscători, avem senzația că ne împroașcă zilnic cu sărăcie și lături. Scurtă mai este gratitudinea colectivă.

Măcel în suflete. Afganistan, vibe-ul săptămânii
de Edward Pastiaacum 1 lună
Mi-a rămas în mintea ochilor imaginea avionului plin cu refugiați din Kabul. Avionul care nu putea să decoleze... Aș fi vrut să spun că mi se rupe inima de oamenii aceia dar știu că la noi empatia este un semn de slăbiciune. Și oricum nu m-ar crede careva. Acțiunea se petrece la mii de kilometri... je suis afgan... doar o marotă. Ipocrizie. Și totuși... m-a îngrozit un gând. Dacă în locul afganilor am fi fost noi? Ce lideri ne-ar fi putut salva?

România externalizată. Diplomația gropilor de gunoi.
de Pan Themisacum 1 lună
Atât de ocupați suntem cu mizeriile noastre domestice încât trăim cu senzația că nimic din ce se întâmplă în afara țării nu are legătură cu noi. România este un stat eșuat în care contează doar bunăstarea celor câteva sute de mii care au acces la sinecurile puterii. Poporul traversează o perioadă în care pauperizarea ajunge cote la care sărăcia este deja un lux.

România educată în impostură și minciună
de Pan Themisacum 1 lună
În „democrațiile consolidate” din Somalia sau Burkina Faso, peste 50% din tinerii sub 18 ani urmează forme de învățământ mai puțin de 2 ani. Perspectiva unor safari printre șobolanii din Sectorul 1 al Capitalei sau pe șantierele unde se ridică/sapă sute de construcții care sfidează legislația este cât se poate de reală, dacă ne raportăm la infrastructura rutieră. De fapt, sunt atâtea lucruri comparabile cu țări sărace din Africa încât am putea încerca o înfrățire între București și Mogadiscio.

Idioțificarea globală
de Edward Pastiaacum 1 lună
Încă nu m-am hotărât care este mai periculos: procesul de încălzire globală sau procesul de idioțificare globală. Cert este că ambele duc la extincția rasei. Cred că diferențierea se poate face doar la viteza de atingere a „obiectivului”. Acum, să vă explic de ce consider o dramă uriașă „idioțificarea globală”. Mă voi referi, în mare parte, la procesul care are loc în țara noastră. Iar pentru asta o să încep cu baza „piramidei”.

O Armată prăbușită. Dar nu oriunde, sub Arcul de Triumf!
de Pan Themisacum 2 luni
Fără fonduri alocate pentru hrană, muniție sau echipamente individuale, fără bani pentru pensii sau salarii decente, Armata lui Ciucă „al nostru” s-a transformat în club privat de ceremonii și festivități. Nicușor a dat ordin ca nicio săptămână să nu se irosească fără o paradă sau aniversare. Cad cazărmile peste ostași, clădirile sunt pline de gândaci, dar avem festivism de începem să stârnim invidia Coreei de Nord.

O mână spală pe alta. Profilaxie în pandemie.
de Pan Themisacum 2 luni
Trăim într-o țară în care linșajul mediatic este practicat cu violență și fără scrupule. Eliminarea indezirabililor, a celor care critică grupurile de interese de la vârful puterii, este o soluție care aduce aminte de perioada legionară sau regimuri dictatoriale. Din spirit de conservare dezvăluiri evidente ale corupției și fraudelor sunt tratate cu indiferență sau superficialitate, apoi sfârșesc în uitare. Mass media trage, cu grijă, cartușe de manevră cât să nu rănească orgoliul puterii.

Constituția și Parlamentul, opționale pentru Cîțu
de Pan Themisacum 2 luni
România este o țară în care crima organizată, condusă de la nivel guvernamental, este în fapt cam singura modalitate de manifestare a unei forme de coordonare concertată a eforturilor în scopul unor obiective comune. În timp ce poporul așteaptă complice disoluția națiunii, un grup infracțional organizat subordonează finanțele și exploatează resursele cu impertinența și indolența unui vechil de pe moșie.

Frânghia și săpunul, cadoul guvernanților pentru eroii de orice fel
de Pan Themisacum 3 luni
„Antreprenorul este un erou, proprietatea privată este sfântă, acesta este liberalismul în care credem noi” și „în această guvernare, antreprenorul este un erou, şi trebuie să prezentăm public acest erou”. Sunt cuvintele premierului Cîțu care sintetizează atitudinea acestuia față de țară și, mai ales, față de popor.

Sportul nostru național: să ardem țara!
de Pan Themisacum 3 luni
România a fost printre cele 13 echipe participante, în anul 1930, la prima Cupă Mondială de fotbal găzduită de Uruguay. Toate cele 18 meciuri s-au desfășurat în capitala Montevideo, majoritatea pe Estadio Centenario, special construit pentru turneu. La 91 de ani distanță, România nu a fost capabilă să se califice la turneul final UEFA 2020. Am construit 4 stadioane, în București, pentru antrenamentele Austriei, Macedoniei de Nord și Ucrainei, dar meciurile se vor disputa pe un alt stadion.

Bigăr și cascada de psihopați
de Edward Pastiaacum 3 luni
Într-o țară în care totul se prăbușește – economia, finanțele, pensiile, salariile, cinstea, cuvântul dat, etc. – nu se putea ca tocmai cea mai frumoasă cascadă să facă excepție. Evident, sunt delicioase regretele influensărilor care s-au... pupat sub apa de izvor din Caraș dar și modul în care apostolii verzi acuză: „V-am spus noi că...”. Este senzațional de admirat (iar înduioșarea și lacrimile aferente ajung până jos de tot) apelul unor „autorități” care îndeamnă acum la găsirea unor soluții.

„Guvernul meu”. Sau cum ne-a trecut viitorul pe la ureche
de Pan Themisacum 3 luni
Democrația mioritică, clamată zeci de ani, ne prezintă astăzi o realitate dureroasă. Corupția și manipularea prin mass-media au atins cote apocaliptice. Școlile sunt adevărate lagăre de analfabetizare, iar sănătatea publică pretext pentru eterne stări de alertă. Taxele și impozitele au un nivel de unde doar familiile cu ambii părinți având locuri de muncă onest plătite aspiră la un trai decent. Administrația internă s-a dezvoltat incredibil și a devenit nu doar indolentă, dar mai ales agresivă.

Marea relaxare către… imensa dezbinare
de Pan Themisacum 4 luni
Libertatea noastră nu înseamnă prosperitate, cultură și civilizație. Libertatea noastră se consumă în manipulare, manele și demagogie. Libertatea în România permite abuzul legii, lipsa unui elementar bun simț din partea politicienilor și neapărat ostracizarea valorilor. Am avut zeci de ani în care mulți votau în baza mitei primite sub forma unei sacoșe cu ulei și făină. Așa că, actuala clasă politică este rezultatul indiferenței cu care am tratat votul universal.

Ziua veteranilor și ipocrizia demnitarilor
de Pan Themisacum 4 luni
Într-o vreme în care norocul unor meditații îl răsfăța pe Iohannis, Nicolae Ciucă pregătea cu responsabilitate ofensiva de la Nasiriah. Niciunul nu avea habar că peste ani vor ajunge să fie președinte primul și „șeful armatei mele” cel de-al doilea (între timp și potențial candidat la Cotroceni). Motiv pentru care, la fiecare 2 săptămâni, se adună cei doi corifei la câte un eveniment pe care televiziunile, tot mai obediente puterii, îl transmit cu entuziasm. Nelipsiți sunt alaiul și Gheorghiță.

Bărbații din PSD (2)
de Pan Themisacum 5 luni
Într-o perioadă în care „Guvernul meu” și partidele care-l susțin au tot mai puțină preocupare pentru poporul nostru, pare deplasat să pierdem vremea analizând PSD-ul. Totuși, în absența unei opoziții puternice, dispusă să-și asume rolul de alternativă la actuala putere, nu ne rămâne decât să ne resemnăm cu perspectiva dictaturii. Din păcate, bărbații din PSD sunt doar o gașcă de oportuniști, patetici amatori de vodevil. În formula actuală, PSD este un partid incapabil de reformă.

Am exersat Apocalipsa
de Edward Pastiaacum 5 luni
„Lumea, ca întreg, este o mare mizerie. Oamenii, individual vorbind, mai pot valora câte ceva”. Nu sunt vorbele mele, sunt ale unui supraviețuitor al Holocaustului. Ei bine, sunt exact vremurile în care iese tot la suprafață. Este clar că ne apropiem de faza finală a extincției. Extincția moralității, pentru început.

Starea de alertă și Vlăduț, ministrul de la Foișor
de Pan Themisacum 5 luni
Unii vor ignora, alții vor ierta, cei mai mulți vor uita. Memoria colectivă este mai scurtă decât onoarea generalului ajuns ministru. Altfel nu ar fi posibil ca PDL să revină la guvernare, ascuns sub galbenul din PNL. Nici ca PSD să mai guverneze după orbecăială produsă de „Triunghiul Bermudelor”, Grindeanu-Tudose -Dăncilă, sau după opoziția, „made in Ciolacu”, strălucitoare prin absență. Pe asta mizează întreaga clasă politică, pe memoria scurtă și mărinimia nesfârșită a poporului român.