Opinii
Libertatea de exprimare este bunul cel mai de preț al unei societăți democratice. Garantul unei societăți în care dialogul nu ajunge semn de slăbiciune.
Mit spulberat. Cum pot muri caii cand vor câinii
de Edward Pastia
Programele de guvernare „propuse” electoratului înainte de alegeri sunt ca laptele de pasăre – într-un bol cu zeamă plutesc voioase... minciunele. O amăreală. Rar găsești în „platformele politice” vreun lucru de care să te agăți. Și mai rar, ceva bine explicat, bine argumentat.
Inamicii, amicii și „inculta mondială”
de Edward Pastia
Dacă te uiți la știri mai mult de 60 de minute ajungi să iei prânzul cu masca de gaze pe față și cu pușca de asalt în poală. Ești supus unui asalt informațional cum rar s-a mai văzut. Evident, nu sunt un general român pensionat ca să fiu expert în-tot-și-n-toate și să vă luminez despre cauzele acestui „atac” mediatic. Bănuiesc că așa TREBUIE. Spaima vine odată cu fiecare cartuș tras, fiecare rachetă-n zbor către țintă, fiecare tunel în care ai avea o șansă să zărești „luminița”.
Oamenii lui „NU”
de Edward Pastia
De fiecare dată când vine vorba să facem ceva „la scară națională” începem să căutăm motive (cât mai multe) „să NU facem x sau y”. De ce oare nu începem cu „să DA...”? Este mai ușor să găsim argumente contra? Așa pare... însă asta ar fi cea mai mică problemă.
Vinovăția, prea des la persoana a treia
de Edward Pastia
Câteva întrebări mă tot macină de ceva timp. Oare ce este în neregulă cu noi, oamenii? Ne-am atins cumva limitele? Mă uit la protestele palestinienilor (sau suporterilor acestora). Cum îi deosebesc pe aceștia de cei care au permis Hamas să ucidă femei și copii/bebeluși? Am încercat să găsesc în mulțimile de prin Londra, Madrid, Paris sau Berlin o lozincă, o ceva din care să reiasă că este „condamnat terorismul” sau măcar „noi nu suntem Hamas”. Nu am găsit.
Prostia Naturală vs Inteligența Artificială. Adevărul absolut
de Edward Pastia
Îngrijorarea privind „ascensiunea” Inteligenței Artificiale este, fără doar și poate, justificată. De ce? Pentru că în buna tradiție a „știrii apocalipsă”, IA se va revolta împotriva Creatorilor și ne va ucide pe toți. De ce IA ar „trăi” pentru acest singur scop în „viața” ei? Cu ce o încurcăm? Nu are nevoie de apă, nu are nevoie de hrană. Nici măcar de pat. O poate ploua, poluarea nu o afectează. Avem atât de puține de împărțit. Poate e proastă... atunci de ce-i spune Inteligență Artificială??
1 an de la sfârșitul Erei Civilizate
de Edward Pastia
Sunt convins că exact asta comemorăm: sfârșitul Erei Civilizate. Mileniul III, 24 februarie 2022, este momentul în care un stat din Europa decide că are nevoie de „spațiu vital” și atacă o țară vecină. Discuțiile ar trebui să se oprească aici pentru că nimic nu justifică o astfel de acțiune. Este înfiorătoare, teribilă.
Taxa de solidaritate: doar un bir în plus.
de Edward Pastia
Când impui o taxă, în special de solidaritate, trebuie să ai, evident, argumente solide. Mai mult, ba nu, cel mai important este bine să fii în stare să dovedești că banii strânși prin intermediul acelei taxe vor fi cheltuiți „cu folos”. Adică... să poți anticipa întrebări de genul „în ce domenii vor fi cheltuiți, cu prioritate, banii?”, „sumele vor fi risipite pentru angajări la stat, pe agenții sau instituții noi?”, „pe ce perioadă se va aplica taxa?”.
Tehnocratul, Lipițanul, Priceputul și Bălțata (românească)
de Homo Ziaristicus
Pun pariu că prima întrebare care vă macină este legată de relația dintre cele 4 „categorii profesionale”. În mod normal nu ar trebui să fie vreo legătură. Din păcate, noi nu suntem normali, deci au o legătură. Întotdeauna am avut guverne pigmentate cu tehnocrați. Sau așa își spuneau la seratele politice de la Snagov.
Inteligenții din guverne, trăzniți de deștepții din energie
de Edward Pastia
Într-un an, prețul energiei electrice a crescut de la aproximativ 90 de euro/Mwh la peste 700 euro Mwh. Cum a fost posibil... prea puțini explică sau, dacă o fac, sunt prezentate argumente care țin exclusiv de context. De soluții ce să mai spunem, în afară de „subvenționare” și „reducerea taxelor” nu avem mai nimic. Sentimentul predominant este că „se ascunde ceva”. Ce știu ei, guvernanții, și nu știm noi, plătitorii de facturi?
Reziliența politicii dâmbovițene
de Pan Themis
„Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul circa 15 minute. După aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.” spunea Octavian Paler. Problemele încep când irosești indulgența de care ai parte la început. Prima impresie, pe care un candidat la funcții publice o lasă electoratului, determină evoluția ulterioară. Nu suntem neliniștiți de incapacitatea națiunii de a produce lideri. Ne mulțumim cu ce avem și alegem, întodeauna, răul cel mai mic. Cel puțin așa credem noi.
Filantropica. Remake în regia partenerului strategic
de Homo Ziaristicus
Atât de mult am rafinat obediența încât și când cerșim pare că ne complimentăm stăpânii. Nimic nu ne suprinde, după două milenii în care am fost conduși de lideri dispuși să îngenuncheze și să sacrifice națiunea dacă interesul personal impune. Suntem specialiști în analize, comentarii și judecăți de valoare. Despre alții, niciodată despre noi. Vindem ieftin, cumpărăm scump. Iluzii, bunăstare, securitate, țara, poporul... orice.
„Schema compensării”, o fentă guvernamentală
de Pan Themis
Guvernul român este un haiduc modern. Apără bogații în detrimentul săracilor și se prevalează de exemplul minorităților pentru a impune obligații majorității. Întotdeauna ne-am uitat spre Occident și am clamat bunele practici pentru a implementa diverse „scheme” în România. De cele mai multe ori am încercat să facem asta fără a ține cont de particularitățile și cultura spațiului nostru, în egală măsură balcanic și mioritic. Cantitatea înaintea calității, cam asta este deviza noastră.