Toate ministerele și structurile administrației centrale sunt importante. De la banalul, pentru unii, Minister al Culturii, de care greu își aduce aminte cineva, până la Educație și Sănătate, deseori clamate, rareori respectate, toate au responsabilități clare și concrete în ce privește sănătatea fizică și spirituală a unui popor. Împreună cu Externele, Apărarea sau Internele toate au sarcini, specifice sau implicite, întru apărarea independenței și suveranității unei națiuni. Pentru a distruge o țară nu este nevoie să o treci prin „foc și sabie”, e suficient să promovezi în funcție de decizie indivizi mediocri, banali și frustrați. De restul se ocupă ei. A! Și distruge-i Armata! Emancipată de sub controlul civil, dar subordonată interesului politic, cu o conducere coruptă și lipsită de onoare sau morală, fără instrumente elementare de îndeplinire a misiunilor de bază și în interiorul căreia fiecare decizie pare un act de sabotaj, o astfel de Armată este garanția incapacității unei țări de a-și proteja interesele.
Un corp de cadre militare aflat sub presiunea unui cadru normativ volatil și lipsit de predictibilitate, în care promovările se fac, de cele mai multe ori, discreționar și lipsit de transparență. O concepție de achiziții prin programe majore care urmărește aproape exclusiv bunăstarea corporațiilor de peste ocean în detrimentul unor capabilități reale de apărare a țării. Un atac permanent și concertat, din partea unui segment de mass media și societate civilă, coroborat cu lipsa totală de reacție a conducerii Armatei. Și, dacă nu era destul, o încercare agresivă de a subordona serviciul de informații intereselor personale și politice. Cam așa se prezintă Armata după cei 7 ani în care la conducere se află legenda bătăliei de la Nasiriah, ministrul doctor Ciucă Ionel Nicolae.
Direcția juridică a „Armatei mele” ne-a adus „lumină”!
Ocupați cu pandemia și isteria vaccinării, bucuroși că am mai avut o mini-vacanță și amenințați că dacă nu suntem cuminți nu ne dau voie în concediu sau prin parc după ora 10 seara Cîțu și Arafat, riscăm să pierdem din atenție „întâmplări” cel puțin ciudate, dacă nu suspecte.
Cu câteva zile înainte de Paște Radio Europa Liberă a „aruncat” un articol, foarte puțin preluat de mass media, care aduce, iarăși, în discuție „banii pentru război ai Armatei”. O prostie! Nu există bani pentru război sau pentru pace, dar asta o înțeleg doar cei care refuză trepanajul unor mijloace media. Există, însă, instrumente prin care se poate subordona complicitatea presei și bunăvoința unor jurnaliști. În articolul la care făceam trimitere se aduc în atenție „clarificările” Direcției General Juridice/ DGJ a MApN. Scăpate astfel, pe surse, din dosarul privind cercetarea gl.mr. Gherghe, fostul locțiitor al șefului Direcției Generale de Informații a Apărării/ DGIA, gl. Hăpău Marian, „clarificările” sunt o mostră de infantilism amestecat cu diletantism profesional. Aflăm că „[…] în afară de inculpat și comandantul DGIA nu știa nimeni de cont, nici măcar CSAT”. (Notă: DGIA nu are comandant, are director general. E doar o nuanță, dar importantă). Era necesar să fie adus în discuție și CSAT, pentru a înțelege că șeful acestuia, președintele Klaus Iohannis, nu avea cum să-și comande o geacă de ski din „banii de război”. Ce treabă are CSAT cu conturile Armatei? Niciuna dintre atribuțiile legale nu presupune verificarea conturilor structurilor din sistemul național de apărare. Foarte curând vom primi un comunicat că habar nu avea CSAT de conținutul tezei de doctorat a lui Ciucă sau detalii din „Bătălia de la Nasiriah”. Cu contul și cu doctoratul e în regulă, dar „Bătălia de la Nasiriah” chiar trebuia să fie în atenția CSAT. Nu de alta, dar ne cer irakienii despăgubiri de război.
DGJ mai spune în „clarificări”: „Există indicii că ne regăsim în fața unui cont vechi din 1983, rezultat în urma derulării unor activități de comerț exterior purtătoare de comisioane legale, reprezentând o sursă de venit pentru Direcția de Informații Militare/ DIM, cont care nu are origine bugetară și nu poate fi asimilat fondurilor formate, angajate și utilizate conform clasificației bugetare indiferent dacă sunt cele publice sau cele operative aprobate de CSAT.” Nu știm cum se „regăsește” Ciucă, dar noi ne găsim în fața unui alt act de transparență din partea „șefului Armatei mele”. Care va să zică, voi vă adunați acolo, în CSAT, și aprobați fondurile operative. Când și mai ales cum? Că nici despre asta nu scrie prin vreun document că ar trebui să faceți. Să le explicăm celor care ne cred cel puțin creduli de ce elucubrațiile gl.bg. Cipu Radu, șeful DGJ, sunt de o naivitate vecină cu incultura.
Comisioane din… reverențe militare
Departamentul Securității Statului / DSS, înființat în anul 1972 în subordinea Ministerului de Interne, avea atribuții clare în ce privește activitatea de informații și de contra-informații militare. Dincolo de interzicerea multor libertăți și drepturi fundamentale, regimul dictatorial din perioada comunistă avea atribute care au dispărut complet din instituțiile publice după descălecarea democrației în România: coerență și consecvență. Astfel, Legea 14/1972 privind organizarea apărării naționale și Decretul 130/1972 privind înființarea, organizarea și funcționarea Ministerului de Interne au fost valabile 17 ani, până la abrogarea de către Guvernul Roman. În concluzie, oricare ar fi fost sursele de venituri, pentru misiuni operative sau pentru război (sic!) acestea erau gestionate de către DSS și nu MApN. Mai aveau un obicei prost în perioada respectivă cei care gestionau finanțele, nu „uita” nimeni un cont din 1983 până în 1989. Apoi, atât de mult s-a furat în perioada anilor ’90 încât în mod sigur s-au golit toate conturile Securității. Și cele de pace cât și cele pentru război.
DGIA a fost înființată prin HG 385 / 1999 și ordinul ministrului apărării naționale nr. MS 69 /1999. Astfel, DIM, aflată în subordinea șefului Statului Major General/ SMG și Direcţia protecţie şi siguranţa militară, subordonată direct ministrului apărării, au trecut sub comandă (relativ) unică. Atâta timp cât DIM s-a aflat în subordinea șefului SMG întreg sprijinul financiar-contabil era asigurat de structura de specialitate a acestuia. Prin urmare, dacă ar fi existat un astfel de cont, anterior anului 1999, de el trebuia să știe șeful SMG. După înființarea DGIA, DIM a păstrat relații de subordonare față de SMG, fapt pentru care inclusiv onorabilul domn Ciucă ar fi trebuit să știe despre acest fond. Bine, el ar fi trebuit să știe, dacă nu în calitate de șef al SMG măcar de la înălțimea funcției de ministru. Cât de senin la cap trebuie să fii dacă într-o astfel de situație iei poziția ghiocelului și declari că e normal să existe fonduri la structuri din subordine despre care tu habar nu ai?!
De unde știe gl. bg. Cipu, că „ne regăsim în fața unui cont vechi din 1983, rezultat în urma derulării unor activități de comerț exterior purtătoare de comisioane legale”? În primul rând, este vorba de un cont al DGIA la BCR. Probabil că Erste Bank, după privatizarea din 2005, și-a spus „aștia sunt banii de război ai spionilor români, ăia adunați din comerț exterior de Armată prin 1983, îi punem deoparte”! Serios?? Unde scrie pe cont că sunt bani din comisioane legale sau ilegale, din dobânzi la tezaurul de care au grijă rușii sau donație de la Biserică? În al doilea rând, Armata nu făcea comerț exterior. Nici acum n-ar trebui să facă dar, la cum stau lucrurile, ne trezim că DGIA cumpăra acțiuni la Bursă. Și nu în ultimul rând, cum să spui că nu are „origine bugetară”? Adică a apărut din spuma mării?! Cum să afirmi că nu poate fi „asimilat” fondurilor „publice sau operative”? Răducule, toate fondurile alocate din bugetul statului sunt fonduri publice. Inclusiv cele operative. Că doar Armata nu este privatizată și făcută „stat în stat”.
Generalii lui Ciucă și bunăstarea din famiglia lor
O altă minciună aruncată presei este că de fonduri ar mai fi știut și contabila DGIA, Ileana Chiriță. „Decât” că Ileana Chiriță nu a fost contabilă niciodată, poate din pasiune și după trecerea în rezervă. A fost gl.mr. și locțiitor al lui Hăpău până în august 2017. Probabil vor avansa ideea că și ea știa de „fondurile de război”. Ne vor spune cum, la trecerea în rezervă, i-a strecurat un bilețel în vestă lui Gherghe, i-a făcut cu ochiul și i-a șoptit complice „Iulică, vezi că aștia sunt banii de război, nu spui nimănui, dar când vine urgia cumperi și tu gloanțe cu ei”. În fapt este o altă manipulare și o perdea de fum. Colaboratoare apropiată a gl. Hăpău și eventual complice în gestionarea fondurilor (operative sau nu) a fost col. Mihaela Andrițoiu, fostă contabil șef al DGIA. În 2018, pentru loialitatea și discreția de care a dat dovadă, Andrițoiu a fost, însă, numită director al Casei de pensii a MApN, funcție cu grad de general. După ce a bulversat serios activitatea instituției, col. Andrițoiu a intrat în conflict cu gl.bg. Valeriu Roșu, un alt ofițer avansat de Ciucă. Conflictul a fost generat de pasiunea gl.bg. Roșu pentru propria soție. O visa noaptea director al Casei de pensii. Se și vedea în competiție cu celebra familie de generali Cristea, Ionel și Paula. Col. Camelia Roșu, ofițer de intendență pe o funcție de execuție la Corpul de control, este numită, în anul 2016, șef compartiment juridic la Casa de pensii. O altă eminență ajunsă jurist peste noapte, la fel ca gl.bg. Cipu, Camelia Roșu promovează până la nivelul funcției de director adjunct al Casei de pensii după care „influența Mihaelei Andrițoiu” o trece în rezervă. Trecerea în rezervă s-a făcut în urma unei „lucrări” a soțului, deși Camelia era încadrată în cu totul altă structură. Încă o poveste de succes din ciclul: ai carte, n-ai parte/ ai relații, ai de toate. Gl.bg. Roșu Valeriu, este un alt pretorian al lui Ciucă asupra căruia merită să ne oprim atenția într-un articol dedicat. Un jurist cu multe schelete în dulap, cu interese directe la CSA „Steaua” București, dar mai ales la Institutul „Cantacuzino” (unde câștigă peste 12000 de lei indemnizație ca membru în CA) nu poate fi trecut cu vederea.
Să nu-l uităm pe distinsul autor al „clarificărilor” din dosarul fondurilor pentru război, gl.bg. Cipu Anton Radu. Un grobian cu limbaj suburban care-și permite vulgarități verbale greu de reprodus în prezența femeilor din DGJ și care nu s-a remarcat niciodată prin verticalitate sau profesionalism. Modest din fire, șeful DGJ nu și-a făcut public CV-ul. Îi reamintim juristului șef al Armatei că informaţiile referitoare la studii, cuprinse în curriculum vitae al unei persoane ce ocupă un post de conducere într-o instituție publică, sunt de interes public, în sensul art. 2 lit. b) din din Legea nr. 544/2004, deoarece privesc sau rezultă din „activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice”, nefiind exceptate de la comunicare potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea 544/ 2001. Curios este că locțiitorul are CV-ul publicat, dar șeful DGJ nu a reușit, în aproape 3 ani de când conduce structura, să și-l întocmească. Pentru început, îl ajutăm noi cu câteva date. Bine, câteva sunt de toate.
Mereu fidel
Cipu Radu Anton este absolvent al Liceului Militar din Craiova, la fel ca șeful său, ministrul Ciucă. După 3 ani de Școală Militară la Sibiu și câțiva de ofițer mediocru își descoperă pasiunea pentru justiție, se înscrie la o facultate de drept (particulară) și ulterior este numit consilier juridic la un batalion din Craiova. Doctorul Ciucă regăsește în el calitățile pe care le caută permanent la un subordonant (obediența, servilismul și supunerea oarbă) încă din perioada în care era șeful Statului Major al Forțelor Terestre/ SMFT, iar Cipu șef birou juridic în aceeași unitate. Atât de mult a corespuns criteriilor încât imediat ce a preluat, de facto, conducerea ministerului (după instalarea lui Fifor ca ministru-marionetă) Ciucă l-a adus și pe Radu șef al Direcției Juridice. Împreună au „lucrat” modificările iresponsabile ale Legii 346/ 2006 privind organizarea MApN și ale Legii 80/ 1995 privind statutul cadrelor militare, precum și o serie de acte normative interne care au deschis calea multor abuzuri. Fidel până la sacrificiu, Cipu a primit constant recompense. Consilier juridic la SMFT, a avut fericirea ca soția să-i fie angajată, în urma unui simulacru de concurs, pe o funcție de civil, în aceași structură. El însuși a primit, fără să îndeplinească toate condițiile, steaua de general. Direcția Juridică a devenit „generală”, subordonată direct ministrului și una din puținele structuri centrale care mai sunt acceptate de Ciucă în Colegiul ministerului. Cei doi, Ciucă și Cipu sunt responsabili de treceri în rezervă și chemări în activitate ilegale, de distrugerea unor structuri centrale sau de tergiversarea diverselor contracte de achiziții din programe majore, doar pentru că nu servesc intereselor celor care-i susțin în funcții.
Declaratiile de avere ale gl.bg. Cipu Radu aduc în atenție datorii de aproape 70.000 euro, către entități necunoscute, dar și o necunoaștere crasă a legii. Oare nu știe șeful DGJ că rubrica, din declarația de avere, „creditor” trebuie completată? Ce ascunde? Are un împrumut de 18.500 lei (5.000 euro) luat în 2005 care nu are creditor, nu are scadență. Probabil e primul jurist pe care l-a împrumutat Sfântul Duh! În anul 2019, își cumpără un BMW X3 second hand cu o valoare de piață de peste 80.000 lei, are împrumuturi ale căror rate cumulate depășesc 30.000 lei, iar veniturile familiei abia ating 145.000 lei. Cu câte sacrificii trebuie să fi adunat banii de mașină! Bine că mai are de benzină cât să ajungă la ordinele lui Ciucă, din casa de la Bragadiru de 180 mp cumpărată în 2017, după ce a ajuns șeful DGJ.
Noi întrebăm, legenda răspunde?
Ministrul doctor Ciucă are declarații de avere grevate de informații false, de ce ar fi altfel cele ale subordonaților? Dacă ministrul apărării și șeful DGJ au CV-uri blurate sau cosmetizate și declarații de avere controversate, incomplete sau false care sunt așteptările de la ceilalți angajați ai Armatei?
Când își face publică lucrarea de doctorat ministrul Ciucă? Cât adevăr și câtă manipulare ordinară este în legenda eroului de la Nasiriah, generalul în rezervă Ciucă Ionel Nicolae ? Cât de legală este chemarea în activitate cu grad de colonel a soției fostului șef al Statului Major al Apărării, generalul Ciucă, trecută cu câteva ore înainte în rezervă cu grad de plutonier major? Cât de legală este avansarea în grad de general a finului ministrului Ciucă, directorul Oancea de la Cantacuzino și care sunt meritele acestuia? Cât de legală a fost numirea în funcție și apoi avansarea la gradul de general a șefului DGJ, gl.bg. Cipu Radu Anton? Care a fost rațiunea modificării Centrului Zonal Sibiu, prin ordin al ministrului Ciucă, pentru a asigura o funcție de colonel fratelui generalului Zisu? Ce știe despre fondurile operative ale DGIA cheltuite discreționar până și de către președinte? Care este articolul bugetar unde sunt trecute fondurile de război și cum se reportează de la un an la altul? Care este relația cu americanii de la Raytheon care mai primesc un contract de 300 mil. dolari pentru sistemul de instalații mobile de lansare rachete antinavă ? Acesta fiind doar sistemul, care este prețul rachetelor și de unde le cumpărăm? Când se semnează contractul cu Naval Group?
