Praful deșertului peste deșărtăciunea discursului

Ministrul Apărării, Nicolae Ciucă, nu este o excepție, în fapt este definiția individului care simte că-i scapă situația de sub control și speră că un gard vopsit acoperă putregaiul din interior. Încercarea disperată de  cosmetizare a propriei imagini maculează momente simbolice și vulnerabilizează imaginea unei Armate total dezamăgită de cel care a fost, cândva, în fruntea ei. Un general, propulsat în carieră prin mijloace oculte, trecut prin Irak și Afganistan, dar „legendat” cu documentare mincinoase și bătălii inexistente, sfârșește lamentabil în malaxorul politicii. O ieșire din scenă demnă de un politruc, un ofițer care a folosit haina militară exclusiv în interes personal și care, dacă și-ar fi început cariera la începutul anilor ’80, în mod cert ar fi fost secretar de partid. De altfel, Ciucă nu amintește niciodată cum a devenit membru al Partidului Comunist sau aplecarea lui către doctrina socialistă, din perioada în care PSD-ul îi netezea cariera militară. Memoria și recunoștința ariviștilor politici este foarte scurtă, dar întreaga carieră a generalului Ciucă se datorează PSD. Într-un singur an, 2014, cu Ponta prim ministru și Dușa la Apărare, „legenda de la Nasiriah” a ocupat, succesiv, funcțiile de  şef al Statului Major al Forţelor Terestre, locţiitor și apoi şef al Statului Major General.

Experiența muncii de partid din perioada antedecembristă se dovedește utilă astăzi. Generalul, ajuns ministru, s-a ancorat politic, iar paradele și interviurile-simulacru sunt prilej de apariții în mass media și ocazii cu care încearcă să-și spele obrazul. Din păcate pentru el, Ionică Ciucă nu înțelege perioada diferită pe care o traversăm. De exemplu, accesul la informații  este incomparabil superior și determinant în formarea opiniei publice, un element fundamental diferit față de perioada în care se iniția tânărul Ciucă în tainele muncii de partid. 

Am avut „săptămâna Ciucă la TV”. Începută duminică la emisiunea ProPatria (transformată în „Ciucă laudatio”) a continuat cu apariții la diferite televiziuni și, iarăși, la TVR. Exprimarea greoaie cu multe întreruperi și impotența construirii unui discurs care să transmită un mesaj coerent, coroborate cu lipsa proprietății termenilor și confuzii ale unor noțiuni de bază, fac din prezența media a lui Ciucă sursă de supliciu pentru moderatori. Aparițiile sale la emisiuni televizate sunt adevărate provocări intelectuale pentru cei care au inconștiența să le urmărească. „Dacă nu ești cuminte vei urmări 30 de minute o emisiune cu Nicușor vorbind despre armată”, ar fi un moment terifiant pentru preșcolari. „I-am spus o sintagmă: ținută”, „slot de timp” sau „proces a la long” sunt exemple din exprimarea unui ministru care se simte stingher vorbind limba română sau, în absența unui vocabular generos, o mixează cu „pulberea” de engleză pe care reclamă că o cunoaște.  Nu răspunde niciodată întrebărilor concrete despre înzestrare, obosește după 15 minute de dezbatere și se refugiază în reprize de hăhăială pentru a-și ascunde limitele. Nimic despre corvete și alte escadrile F16, nimic despre elicoptere sau despre cum achizițiile noastre sunt toate orientate către industria americană.  

Cadou pentru clanul de la putere: o paradă militară

Am fost, zilele trecute, martorii unei parade militare inutile. Una anunțată arogant pe pagina de FB a MApN. „V-ați săturat să mergeți iarna la Arcul de Triumf pentru a-i vedea pe militari defilând? Ei bine, aveți ocazia de a-i admira și vara!” „Ei bine”... asta era problema poporului nostru, scuipat zilnic de către politicieni! Românii erau „sătui” să tot asiste la defilarea militarilor iarna, așa că a venit Ciucă și a pus de o defilare și vara. E OK! Noi toți ne cam „săturasem” să sărbătorească americanii și francezii în iulie, de ce n-am face și noi asta? Adevărul este că suntem singura țară dintre cele 65 participante, în diferite perioade, la efortul coaliției în Afganistan, care a organizat o parada militară după încheierea misiunii.

Parada militară de la Arcul de Triumf a scos în evidență putregaiul din politică dar, mai ales, sindromul Munchausen de care suferă primul general emanat de o bătălie care nu a existat. Atâtea informații false și manipulări, câte încearcă dottore Ciucă în câteva minute de interviu, este greu să îngrămădești până și în cel mai elaborat manual de manipulare. Să-i explicăm ministrului de ce întreaga desfășurare de forțe nu a fost decât un exercițiu dezgustător de imagine și o încercare disperată de a câștiga simpatia populației ar fi inutil. Înconjurat de obedienți, de personaje capabile doar să-i sărute cozorocul, „generalul deșertului” (sic!) nu suportă să fie contrazis sau corectat. Din fericire pentru popor, efectul a fost exact invers. Într-un sondaj recent, dottore Ciucă se bucură de încrederea a 3% din populație. Nu e rău, stă mai bine decât Raluca Turcan cu 2%. Revenind la Paradă, câteva întrebări, ale unui cetățean care a plătit pentru pozele cu ministrul Ciucă sub Arcul de Triumf:

Pentru cine a fost Parada militară din data de 21.07.2021 motivată de retragerea trupelor române din Afganistan? În afară de politicieni, militari și mass media nu a participat nimeni! Înțelegem că Parada trebuia să aibă loc miercuri, dar contrar convingerii politicienilor asta e o zi în care poporul merge la serviciu. Cine are un loc de muncă. Cine nu, ajunge în Parlament sau în Guvern. Parada a avut loc miercuri pentru că în weekend Iohannis e în vizită la doamna Carmen, iar Cîțu și Ciucă în turneu electoral. Care este justificarea blocării traficului în Capitală și cheltuirii câtorva sute de mii de lei, dacă în afara celor de la tribună nu se mai afla nimeni în Piață? 

Generalii generalului Ciucă, victoria din Afganistan 

Încă o întrebare. De ce în fața blocului de paradă a trecut unul dintre generalii care NU a condus trupe în Afganistan? Gl.mr. Ioniță, aproape cuscrul lui Ciucă, a fost 6 luni ofițer de legătură pentru contingentul românesc aflat în subordinea brigăzii italiene din Irak. Doar că doctorul Ioniță (alt academician) făcea „legătura”... de la Roma. Comunica de pe un mal al Tibrului pe celălalt al... Eufratului. Ciucă a afirmat, în repetate rânduri, că un rezultat important al prezenței militarilor români în Afganistan este „un leadership care a luat contact direct cu realitatea unui teatru de operații”. FALS! La vârful Armatei sunt peste 10 generali, doar în structurile centrale, care nu au văzut Afganistanul (sau alt teatru de operații) decât în poze și la televizor. Sub comanda lui Ciucă  avem, avansați de „eroul de la Nasiriah”, 4 generali medici, 4 generali de justiție și 3 de finanțe într-o Armată în care sunt 4 generali (în total) proveniți din tanchiști, artileriști sau geniști. 

Legenda celor 21 de generali se adaugă la cea a celor 32.000 de militari care au trecut prin Afganistan. O altă minciună. În fapt, cei mai mulți dintre militari au 2-3 misiuni, unii chiar 5, așa că doar ceva peste 10000 de militari au trecut prin Afganistan. Mulți deja nu mai sunt în activitate sau se apropie de momentul trecerii în rezervă. Experiență de conducere în Afganistan are și gl.bg. Gologan, cel a cărei soție a fost „chemată în activitate” la 48 de ani cu gradul de locotenent. Este un alt ofițer intens cultivat de americani, medaliat chiar, dar asupra căruia planează concluziile și propunerile unei comisii de control pe care generalul Bădălan o trimitea în anul 2004 în Afganistan. (Dar despre Ioniță, Gologan și generalii lui Ciucă, un material dedicat se află în pregătire.)

Desculți în... armată

Care este starea dotării Armatei României după 19 ani de Afganistan? Am început misiunea, în 2002, cu niște transportoare în care era imposibil de respirat, dar, după 19 ani, nu am reușit să dotăm armata cu unele noi, moderne, capabile să opereze în orice mediu. Am primit de la americani autovehicule Humvee și MRAP, pentru a crește speranța de viață a militarilor aflați în misiune, iar acum ne întoarcem la conservele noastre fabricate în urmă cu o jumătate de secol. 

Cum se prezintă ținuta militarilor, un element vital când vrei să construiești o armată modernă? Reziliența lui Ciucă se limitează la capacitatea noastră de a achiziționa rebuturi. Ținuta militarilor în 2002 era total neadecvată pentru Afganistan. De atunci, s-a schimbat de 3 ori și din prost am mers în mai prost. Cea de astăzi se deteriorează, decolorează și... dezintegrează după 2-3 spălări și câteva săptămâni de utilizare. Ciucă însuși a recunoscut că denumirea colocvială (nu a folost el chiar cuvântul acesta) era „mozaic unic de culori”, doar că se află în profundă greșeală. În 2002 aveam „mozaic unic” dar erau două tipuri de ținută, pentru vară și iarnă. Am schimbat-o într-o ținută unică, relativ bună pentru Irak și Afganistan, pentru ca acum să avem una cu adevărat unică... și mai proastă decât cele două anterioare. Am mai menționat faptul că, în România, sunt fabrici de haine care primesc comenzi pentru armatele din vestul Europei, dar Armata noastră are ținuta fabricată în Thailanda. 

Cum s-a modernizat armamentul individual după 19 ani în Afganistan? În fapt este același de acum 50 de ani. Forțele pentru Operații Speciale/ FOS au solicitat ani la rând armament care să le permită îndeplinirea corepunzătoare a misiunilor. După 5 ani de rapoarte, memorii și sute de experimentări s-a identificat un furnizor. Au mai trecut încă 3 ani fără să se finalizeze procedurile de achiziție, după care procesul s-a oprit și misiunea s-a încheiat. Mlitarii din FOS vor mai vedea armament modern după ce cumpărăm șalupele care vor patrula pe Jiu, să-i asigure liniște lui Ciucă, în Doljul natal. Aceleași „PM-uri” cu pat rabatabil și pistoale Carpați, cu care ne-a prins decembrie 1989, se află în dotarea majorității militarilor. O Armată care nici măcar muniție nu mai are pentru armamentul individual și care importă praf de pușcă din Rusia, via Serbia.

După ce făcui Armata praf, fraierii și Doljul

Am înfrânt!

Ne retragem din Afganistan ca după un război care a durat 19 ani: o Armată obosită, prăfuită, prost echipată și înzestrată, dar plină de corupție și abuzuri. O Armată mai angajată în politică decât în apărarea țării, o sursă de venituri pentru bunăstarea unor corporații și a generalilor săi. O Armată incapabilă șă-și apere țara, privită cu condescendență de partenerii care, între timp, s-au lămurit cât pot conta pe noi. Pot conta pe militarii de la baza carierei, nu pe generali, pot conta pe cei lângă care au luptat, dar nu dau doi bani pe cei care ar trebui să-i conducă. Relevant este numărul de funcții de general pe care le ocupă România în structurile aliate și, mai ales, calitatea celor care sunt trimiși acolo. Gl.bg. Cernat este cel mai bun exemplu. Un individ pentru care Ciucă a modificat special cadrul legal, care vorbește engleza la nivelul unui elev mediocru de școală primară, dar care ar trebui să comunice direct cu șefii comandamentelor strategice ale NATO. Reacția lui Ciucă după ce a fost informat de nivelul precar de cunoaștere a limbii engleze de către gl.bg. Cernat „lasă băă, că învață el acolo”.  Cam asta este filozofia lui Ciucă, nu contează pregătirea și experiența dacă e din #teamciucă - primește funcția și vede el cum se descurcă.

O minciună este și suma cheltuită de statul român pentru cei 19 ani de Afganistan: „Da, este adevărat, am făcut calculele și sunt 3 miliarde roni” (a confirmat Ciucă în direct). La un calcul simplu, doar cheltuielile de personal se ridică la peste 5 miliarde de „roni” (deși moneda noastră națională este „leul”). Cheltuielile de personal sunt însă cele mai mici pe care le are o armată aflată într-un teatru de operații. Instruirea specifică (în țară și străinătate), echipamentele și tehnica, armamentul și muniția, transportul personalului și materialelor, asistența medicală și recuperarea după misiune ridică costurile la peste 20 miliarde lei. În fapt cele 3 miliarde de „roni” nu acoperă nici diurnele. Și mai este un cost, imposibil de cuantificat: drama celor 27 de familii care și-au pierdut copii, soții și tații în Afganistan. La acesta se adaugă suferința permanentă a celor peste 200 de răniți, dintre care unii sunt în situații absolut sfâșietoare. Nu în cele din urmă, familiile celor peste 10.000 de militari care au trecut prin Afganistan. Unele destrămate, altele care au trebuit să învețe să trăiască cu sindromul post traumatic într-o țară care nici acum nu-l recunoaște drept boală profesională. În schimb vom avea ca boală profesională sindromul „burnout” corporatist.

După o paradă inutilă și grotescă, prin faptul că a fost dedicată exclusiv clanului de la putere, am rămas cu gustul amar al unei Armate tot mai mult transformată în „carne de tun” pe câmpurile de bătălie ale jocului politic. O clasă politică tot mai decuplată de la contactul cu poporul român condusă de un „grup de interese” concentrat pe propria bunăstare în detrimentul majorității. „Parada lui Ciucă” a fost oglinda României de astăzi: o țară în care conducerea cultivă dezbinarea și în care liderii se detașează tot mai dramatic de realitate.

panthemis11@gmail.com