Justiție dincolo de demagogie

Un judecător federal, Mark Pittman din Forth Worth / Texas, a emis un ordin judecătoresc, în data de 6 ianuarie 2022, prin care obligă FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite) ca în termen de 8 luni să pună la dispoziție solicitanților cele 450.000 pagini ale documentației care a fundamentat acordarea licenței pentru vaccinul COVID-19, produs de compania Pfizer. FDA comunicase anterior că, din lipsă de personal, nu poate furniza mai mult de 500 de pagini, lunar. Cu alte cuvinte, operațiunea s-ar fi finalizat în anul 2097. 

În susținerea deciziei sale, judecătorul Pittman a considerat relevant speței un citat, din 2003, al fostului senator John McCain „secretizarea excesivă a actelor administrative hrănește teoriile conspirației și reduce încrederea publicului în Guvern”. Paradoxul face ca un judecător numit de fostul președinte Donald Trump să citeze cuvintele unuia din cei mai vocali critici ai acestuia. Într-un ordin judecătoresc, care are mai puțin de 4 pagini, se consideră că, astfel, se păstrează un echilibru între urgența fără precedent a solicitării și dificultățile pe care le reclamă FDA, dacă sunt puse la dispoziție documentele într-un ritm de 55.000 pagini, la fiecare 30 de zile.

Dincolo de independența pe care o probează, încă o dată, justiția americană și convingerea că transparența guvernamentală este vitală unei societăți democratice altceva reține, cu adevărat, atenția: volumul imens al documentației, care a stat la baza obținerii licenței pentru punerea în circulație a vaccinului COVID-19. 

Virusul care a declanșat pandemia a fost identificat pe 12 decembrie 2019 în Wuhan/ China și raportat oficial către Organizația Mondială a Sănătății/ OMS în ultima zi a anului, 31 decembrie. Trei săptămâni mai târziu, pe 21 ianuarie 2020 a fost testat pozitiv primul pacient pe teritoriul Statelor Unite. OMS a declarat oficială pandemia de coronavirus COVID-19 pe 11 martie 2020. FDA a eliberat prima autorizație pentru utilizare în caz de urgență a unui vaccin împotriva COVID-19, produs de compania Pfizer, în data de 11 decembrie 2020. Exact la 8 luni de la declanșarea pandemiei. 

Așadar, o companiei farmaceutică (Pfizer în exemplul de față) a reușit performanța ca în mai puțin de un an să parcurgă etapa de cercetare, să treacă prin cel puțin 3 din cele 4 faze obligatorii ale procesului de studiu clinic, să obțină aprobarea FDA, să producă și să distribuie câteva sute de milioane de doze dintr-un ser care ar fi trebuit să contribuie la imunizarea populației. Pentru a ne demonstra convingerea că teoriile conspirației sunt doar scenarii de film vom ignora faptul că în ecuație intră o tehnologie niciodată utilizată anterior, deși cercetarea în ce privește soluția ARN-m se întinde pe câteva decenii. 

Aceeași companie, Pfizer, a elaborat și integrat o documentație de aproape o jumătate milion de pagini, a comunicat-o FDA care, la rândul ei, a avut timpul necesar pentru a o studia. Astfel, în intervalul de 8 luni menționat a fost acordată licența de distribuire către populație a vaccinului. După exact un an de zile, ca să trimită documentația către un terț, FDA a declarat că abia are posibilitatea de a pune la dispoziție câte 500 pagini lunar. Să o studieze și să ajungă la concluzia că întrunește condițiile minime de siguranță a reușit într-un ritm de cel puțin 200.000 pagini pe lună. E normal, nimic ieșit din comun.

Mai trebuie amintit că aproape simultan cu Pfizer au fost și alte companii farmaceutice care au produs, în timp record, serurile vândute ulterior în flacoane pe care scrie vaccin. Unele din acestea ar fi trebuit să treacă și ele prin procesul de evaluare al FDA, așa că volumul de muncă pentru specialiștii americani trebuie să fi fost enorm. Bine că au terminat repede, că scăpau de coronavirus și sucombau din extenuare.

La fiecare bordei, alt obicei

Din ce în ce mai evident întrebările sunt interzise sau pur și simplu ignorate. De cele mai multe ori pentru că politicienii nu au răspuns, uneori pentru că acestea sunt incomode. Cum să-ți treacă prin tărtăcuță să pui la îndoială un vaccin american? La naiba! Avem lumea plină de chinezării, iar când scot și americanii un produs nou deja devenim circumspecți. Serul în mod clar nu era pregătit, de unde să știe Pfizer & Co de pandemie? Dar măcar ambalajelor tot așteptau în depozite. Altfel, e nevoie de ceva logistică și linii de producție doar să pui la dispoziția companiilor farmaceutice peste un miliard de flacoane și containere aferente în câteva luni. 

Între timp am trecut de la un minim de 2 doze, la cel puțin 2 boostere. Zilele trecute, israelienii, suporteri declarați ai inoculării în masă, au ajuns la concluzia că ideea unei frecvențe de peste 2 boostere pe an este cel puțin lipsită de realism. În deplină opoziție cu poporul ales, cel francez se vede obligat la repetarea inoculării la fiecare 3 luni. La o populație eligibilă de aproape 60 mil. locuitori, Macron își asumă administrarea a 20 mil. de doze pe lună. Cam cât ar reuși România, cu o campanie condusă de mareșalul Gheorghiță, în 3-4 ani.

Italia este mai radicală și începând cu luna februarie va deveni obligatorie vaccinarea cetățenilor săi de peste 50 de ani. Un grup de cercetători olteni, de la prestigioasa Universitate din Bârlad, a demonstrat că noile variante ale coronavirusului ataca doar după verificarea certificatului de naștere. Toți cei care au mai puțin de o jumătate de secol sunt la adăpost, pentru ceilalți e jale mare. Deltacron, odrasla-mărturie a poveștii de dragoste dintre Delta și Omicron, va fi declarat super-contagios, super-agresiv și, mai ales, super-capricios.

Spania și Marea Britanie au început al treilea an pandemic schimbând…modificarea. De la distanțaera socială au trecut la ... libertatea fundamentală. Primii intenționează retrogradarea pandemiei din regimul de „breaking news” și tratarea coronavirusului cu indiferența pe care o acordăm unei răceli sau atenția pentru gripa sezonieră. Englezii au avut constant o abordare diferită față de noi, cei de pe continent. În plin val cinci, cu o medie de peste 140.000 cazuri în ultima săptămână, viața își urmează cursul, stadioanele sunt pline la refuz, iar restricțiile sunt minime. Până și conservatoarea Austrie mai așteaptă cu obligativitatea vaccinării, iar anticipatul lockdown de după Sărbători rămâne doar un proiect.   

Despre România, numai de bine. La noi valul cinci vine exact în ritmul impus de Arafat, iar cifrele sunt în perfectă armonie cu profețiile comandantului sanitar al României. Gheorghiță își vede pe mai departe de campania furibundă de inoculare și nu pierde niciun prilej să ne arate că n-are pregătire, dar are umor. Testarea se desfășoară exact cum noi toți am anticipat: pe la colțul casei sau clasei, pe apucate și pe furate. Leapșa dacă era și aveam mai mult succes. Măcar saloanele ATI s-au potolit să pompeze oxigen  în neștire. Doamne Ajută! Poate l-au terminat.

De la control pandemiei la control maselor

La noi legea sprijină creșterea veniturilor magistraților, după care se odihnește liniștită la umbra Guvernului. Judecători din Texas și Australia, anonimi până ieri, demonstrează că legea este făcută de oameni, pentru oameni, in slujba adevărului si dreptatii. Nu a guvernanților.

Indiferent de orânduirea socială pe care a traversat-o omenirea, cei care s-au aflat la putere/ conducere au căutat constant instrumente de control a maselor. Religia a fost primul și cel mai usor de accesat într-o perioadă în care știința sau evoluția nu ofereau foarte multe răspunsuri. În secolul trecut consumatorismul a reușit, pentru o perioadă, să ofere liniște celor din sfera puterii. Mai ales pentru că, aproape simultan, rețelele sociale au oferit soluții și mai elaborate de control. 

Încet, dar consecvent, se trece la următorul nivel, rafinarea anticului „divide et impera”. Majoritatea trebuie să accepte deciziile absurde din pandemie, într-o lume în care minoritățile tind să preia controlul. Cu o singură excepție, nevaccinații. Ei sunt singura minoritate fără drepturi la nivel global. Altfel e mai ușor să te declari suporter sau practicant al „mișcării curcubeu” decât să recunoști că nu simți nevoia unei inoculări cu un ser care comportă încă multe întrebări. 

Din fericire, în România, noi suntem feriți. Nu avem nevoie de instrumente sofisticate de control a populației. Supraviețuim într-o bulă din care pandemia sau alte amenințări nu ne pot scoate. Liderii noștri pretind că au grijă de popor, mai recent de sănătatea lui. În schimbul neliniștilor, de care sunt măcinați conducătorii, poporul pretinde că acceptă democrația care se împrăștie peste el. Nu avem parte de transparența pe care o reclamă americani, de libertatea pe care o simt englezii sau de constrângerile italienilor, austriecilor sau israelienilor, dar avem o scârbă și o lehamite milenare. Noi față de politiceni, ei față de noi. Așa rezistăm vicisitudinilor, altfel eram celebri ca sumerienii, prin cărțile de istorie.