„Lumină” de la ONU. Și de la Bursă

Într-un interviu recent, secretarul general al ONU afirma că marile companii din energie au acumulat, doar în primul trimestru al acestui an, profituri de cel puțin 100 miliarde de dolari. O sumă „imorală”, o dovadă a „unei lăcomii grotești” mai adăuga Antonio Guteres. Este clar că acolo, în piața energiei, se întâmplă ceva. 

Apropiindu-ne de România, nouă nu ni se prezintă date despre profiturile din energie. Nu o face nici guvernul, nu există transparență nici în cazul companiilor din energie. Totuși, dacă te uiți pe execuția bugetară și pe raportările de la bursă, mai afli câte ceva. De exemplu, pare că în semestrul I din 2022 profitul suplimentar al firmelor din energie (gaze+electrică) a fost de... 9 miliarde lei! Nu mai puțin de 7 miliarde au ajuns la buget, sub formă de impozit suplimentar (începe să se explice și amnezia guvernamentală). 

Mai departe, profitul Romgaz s-a dublat în acest an. Profitul Nuclearelectrica s-a triplat iar cel Petrom este de... 5 ori mai mare! Evident, de aici avem alți bani la buget. Și o chestiune mai mult sau mai puțin relevantă, cât din aceste profituri credeți că s-a dus în salariile angajaților din energie? Zero, dacă scădem inflația.

Începe să fie clară lipsa soluțiilor în ceea ce privește prețurile? Puțin mai clar. Sigur că mai vorbim aici și de context, de război sau de efectele pandemiei (prețurile din energie se „mișcă” de la mijlocul anului trecut). Însă în ce proporție? Nu știm, guvernele tac deși au acces imediat la toate informațiile.

Exemplu de „bune practici”

Spania este un exemplu de bune practici în energie. Prețuri de 3 ori mai mici la energia electrică (șprin „decuplarea” de la formula de calcul prin raportarea la prețul gazului), programe coerente de susținere a populației vulnerabile. Totuși, jurnaliștii spanioli nu s-au repezit să laude guvernul. Au avut o idee genială, anume să monitorizeze traseul gazului lichefiat în porturile iberice. Și au descoperit o schemă pe cât de clasică, pe atât de nebăgată în seamă: un vas care aduce gaz din SUA descarcă în portul spaniol 1. De acolo primește sarcina să încarce imediat aceeași cantitate de gaz lichefiat din portul spaniol 2 și să o transporte într-un port din Puerto Rico. Una peste alta, operațiunea de „returnare” a gazului a adus companiei un profit de 50 de milioane de euro. Puțin mai clar prețul energiei? Sigur că da.

Soluțiile, care sunt soluțiile?

Mai surprinde ceva. Cum de companiile din energie nu sunt conștiente de faptul că un preț uriaș, ce nu va mai putea fi plătit la un moment dat, va „strica” marfa. Nu o va mai cumpăra nimeni (a se citi „achita factura”) și atunci va urma falimentul. Nici guvernele europene nu par a fi conștiente de un posibil blocaj. 

La urma urmei, orice piață funcționează după legea cererii și ofertei. În cazul de față, cererea este mai mare decât oferta. Soluția pare a fi logică, creșterea ofertei și reducerea cererii. Cum faci acest lucru? Crești producția de energie. S-a încercat la țiței și deja s-au văzut ceva efecte. Dar la energie electrică? Să luăm cazul nostru. 

  • Termocentrala de la Mintia ar fi fost o oportunitate. Am apelat însă la investitori irakieni, să producă din 2026. 
  • Eficientizarea ELCEN, alta. 
  • Construirea (în 32 de ani!!) a altor 2 reactoare la Cernavodă, încă o soluție (ratată). 
  • Energia verde... să mai pomenesc de faptul că din 2014 au fost blocate majoritatea proiectelor?

Vrem totuși soluții imediate. 

  • Regândirea modului de a calcula prețul unui Mwh este, obligatoriu, primul pas. Surprinde și în acest caz pasivitatea Comisiei Europene. 
  • Vedem de luni bune că energia este folosită, pe mapamond, ca pe o armă. Dacă e o „armă”, atunci numai guvernul o poate deține. În consecință, promovarea unei legislații care să permită rapid naționalizarea companiilor din energie în cazul unor practici care vizează profituri uriașe. 
  • Suprataxarea este și ea o soluție, însă una provizorie. 
  • Oricât de ciudat ar fi, reducerea consumului este o altă soluție. Acea economisire de care s-a vorbit în ultima vreme ar putea reechilibra cererea și oferta, chiar dacă numai parțial. 
  • Nu în ultimul rând, pentru facturile pe care trebuie să le plătească firmele, ar fi extrem de utilă scoaterea din baza de calcul a TVA a celor două taxe, certificate verzi și cogenerare. Costurile s-ar diminua cu procente bune. 

În ceea ce privește subvenționarea energiei... este poate cea mai puțin utilă soluție. Poate pe termen scurt, poate în cazul populației vulnerabile. La noi... nu avem „populație vulnerabilă” bine definită așa că totul se face la „pragul de consum”. Care, culmea, se raportează la... consumul de anul trecut, când nu existau motive să economisești. În plus, subvenționarea nu pune presiune pe companiile din energie. Doar pe guvern.

Ultimul „tren”

Este vremea ca guvernele să se lase pe mâna specialiștilor, să renunțe la politruci, să iasă din paradigmele electorale, măcar în domeniul energiei. Să comunice (vezi costurile publice cu investițiile (private) în energie regenerabilă), să decidă rapid soluțiile. 

Nu de alta dar mediul de afaceri, și populația, au nevoie de măsuri și de mai puțină ceartă în cercurile guvernamentale. Altfel ar putea veni rapid vremea falimentelor și, implicit, a costurilor sociale „neprevăzute”. Nu știm cum va fi iarna, există și discursul apocaliptic, și este foarte greu ca în aceste condiții să-ți poți face un plan de afaceri. Supraviețuirea de pe o zi pe alta, cerșitul guvernamental ori palmarea economiei subterane nu ar trebui să mai fie ținte ale politicilor economice românești.