La final de octombrie, Comisia Europeană dădea publicității câteva cifre legate de efectele sancțiunilor aplicate Rusiei. 90 de oligarhi și, implicit, activele acestora din 7 state europene au fost blocate. Valoarea totală era de 17 miliarde de euro. S-a dat de înțeles că în restul de 21 de state membre nu există date centralizate – ori pentru că influența economică a Moscovei este neglijabilă ori că statele respective nu s-au arătat preocupate de aplicarea sancțiunilor într-un mod draconic. 

Valoarea sancțiunilor UE la adresa oligarhilor ruși (oct. 2022)

  • 90 persoane „blocate”
  • cu active în 7 state membre
  • valoare totală active sechestrate: 17 mld. euro

Ce a făcut statul român, prin ANAF, vizavi de activele rusești în România? A blocat conturile câtorva societăți pentru ca mai apoi să le deblocheze. La acest moment nu există vreo sancțiune serioasă instituită la nivelul intereselor rusești din România. Sau, în cel mai fericit caz, este trecută „la secret”. În rarele ocazii în care s-a comunicat pe această temă, statul român a spus că preferă monitorizarea în loc de blocarea activității care ar putea arunca în șomaj peste 30.000 de oameni. Logic până la un punct. Pe de altă parte, volumul total al schimburilor comerciale ale României cu Federația Rusă, în 2021, se ridica la 1,35 de miliarde de dolari, cu exporturi de 401 milioane dolari și o cifră a importurilor de peste două ori mai mare: 949 milioane dolari.

Așadar, rămâne întrebarea „cheie”: cum combatem interesele Rusiei în țara noastră? Nu știm exact, încă bâjbâim.

Interesele rușilor în România 

  • 600 de firme cu acționariat din Federația Rusă
  • (208 au administratori din Rusia)
  • Cifra medie de afaceri: 0,5 mil. euro (2020)
  • Capital declarat: 38 milioane euro

În logica „influenței”

Cum funcționează însă „investițiile” rușilor? Ei bine, „oligarhul” nu este un om de afaceri așa cum am învățat noi în 32 de ani de capitalism, de piață liberă. În fapt este un agent de influență al guvernului rus, un individ care este înlocuit rapid în momentul în care nu mai răspunde executivului de la Moscova. Scopul „investiției” acestuia peste hotare nu este neapărat acela de a scoate profit cât de a influența, în special prin corupție, politicile economice ale țării în care se află. De exemplu, în doar câțiva ani, industria siderurgică românească a fost „acumulată” de ruși în proporție de 80%! O producție extrem de importantă/sensibilă - fier beton și material rulant pentru transporturi feroviare – a ajuns astfel la mâna unor interese obscure. Efectele? Criză de materiale în construcții, prețuri prohibitive.

Rușii sunt în Schengen, noi nu

Dacă vă gândiți, poate, la faptul că în România nu sunt multe investiții rusești... e bine să mai zăboviți un pic asupra ideii. Reprezentanții Moscovei vin în țara noastră și prin companii înregistrate în Uniunea Europeană. Sau Elveția. Potrivit informațiilor oficiale, există o sumedenie de firme rusești înregistrate în Olanda, Cipru, Germania, Elveția și chiar Italia. Poate că autoritățile române ar trebui să găsească o modalitate de a se raporta la structura acționariatului și nu la „țara de proveniență” a unui investitor străin. Să luăm cazul Olandei, țară considerată a fi cel mai mare investitor străin din România. Oare acționarii sunt toți olandezi? Categoric nu. Câți sunt ruși? Nu știm. Pot fi și jumătate. Sau trei sferturi. Repet, habar nu avem. Altfel, este ușor pentru guvernul olandez să pozeze în „buricul Europei” în materie de investiții. Sau de bune practici în afaceri.

Nu în ultimul rând, să ne gândim că, înainte de pandemie, erau menționate proiecte de investiții (rusești) în România în valoare de 600 milioane de euro. Câte s-au materializat? Nu știm nici asta. 

Varianta locală 

O mare dezamăgire constă în faptul că mulți români, care pozează altfel în susținători ai cauzei mioritice, servesc interesele Moscovei. Cu intenție sau nu. Pe românește, există companii românești „paravan” în afacerile cu rușii. Un exemplu notoriu este reprezentat de GSP Offshore, companie controlată de omul de afaceri Gabriel Comănescu. A fost dată ca exemplu chiar de fostul preşedinte, Traian Băsescu. Compania fondată de Gabriel Comănescu a avut contracte de zeci de milioane de euro cu companii de stat ruseşti din energie pentru lucrări de foraj marin, potrivit G4Media. Ba chiar a fost inclusă inițial în PNRR cu finanțări dedicate (600 mil. euro!) în proiecte care promovau „soluțiile bazate pe hidrogen”. A fost scoasă, ulterior, din program. 

„Investițiile” rusești din siderurgie

  • Grupul ALRO, controlat prin compania „olandeză” Vimetco – deține și Slatina și Alum Tulcea. Vimetco este deținut de oligarhul rus Vitali Macițki (Profit de 61 mil. euro/2020) 
  • Grupul TMK, proprietarul Artrom Slatina și combinatul siderurgic Reșița (producție de țevi) – controlate de oligarhul rus Dmitri Pumpianski (profit de 11 mil. euro/anual)
  • Invest Nikarom este urmașul gigantului rus Mechel, în industria metalurgică din România. Mechel, controlat de oligarhul rus Igor Ziuzin, a achiziționat în anii 2000 combinatele Câmpia Turzii (Industria Sârmei), combinatul de oțeluri speciale (COS) Târgoviște (salvat în extremis de la faliment de un investitor italian, în 2022), Oțelu Roșu și Buzău (care au fuzionat în Ductil Steel) și Laminorul Brăila. În 2013 a cedat afacerile din România unei... foste secretare din cadrul Mechel.

Investiții rusești în domeniul petrolier

  • Lukoil, grupul rus deținut de oligarhul rus Vagit Alekperov, deține în jur de 20% din piața carburanților din România, cu peste 300 de stații de alimentare. (Profit: 31 mil. euro, în 2020)
  • Gazprom, gigantul energetic de stat al Rusiei, este prezent în România prin subsidiara sa din Serbia, Nis. Gazprom are 18 stații de alimentare. Ultimul scandal a vizat vânzarea de date privind posibile zăcăminte de hidrocarburi în vestul României.

Alte investiții rusești

  • Cerva Group este o companie care se ocupă cu comerțul de produse textile: încălțăminte, pantaloni, jachete, tricouri, jachete sport, mănuși, căști, ochelari de protecție, aparate pentru protecția respirației și altele. (Profit: 0,45 mil. euro/2020)
  • XM Textiles este o companie internațională înființată în anul 2002, specializată în dezvoltarea și proiectarea de țesături și accesorii pentru haine de lucru, uniforme și echipamente de protecție. (Profit: 0,44 mil. euro/2020)
  • Standart Park România este unul dintre principalii producători și furnizori pe piața din România a produselor destinate managementului apelor meteorice și a soluțiilor pentru colectarea, drenarea și pomparea apelor uzate. (Profit: 0,3 mil. euro/2020)
  • Softline Corporate Solutions SRL a fost înființată în 2015 și are ca acționar Axion Holding Cyprus Limited. Activează în domeniul IT și a avut contracte cu instituții ale statului român (200 contracte în valoare de 6 mil. euro). (Profit: 2,1 mil. euro/2020)

Interesele Rusiei în România nu s-au limitat doar la siderurgie și hidrocarburi. Oamenii oligarhilor au tatonat mai multe sectoare economice locale, chiar dacă unele afaceri au părut...cel puțin neobișnuite. Situația nu este deloc simplă, elemente precum globalizarea îngreunând considerabil „desconspirarea” intereselor străine. Putem spera doar că instituțiile statului au voința, și libertatea de acțiune, în a lămuri cât mai multe chestiuni. Totul, în cadrul acestui război economic, are la bază o singură regulă: duplicitatea la un nivel mult mai înalt decât ne imaginăm. 

  • „Investitori” ruși au furnizat, în urmă cu 22 de ani, echipamente de 20 mil. dolari către ... termocentrala Mintia (Deva). Pentru o retehnologizare niciodată efectuată. Aceiași investitori se asociau cu Enel și Roelectro pentru furnizarea de cărbune.
  • Știați că firma Strabag, controlată de Oleg Deripaska, oligarh fidel lui Vladimir Putin, a câștigat contractul de modernizare a bazei NATO de la Constanța? Sau că aceeași firmă Strabag a construit mare parte din Catedrala Mântuirii Neamului?
  • O altă afacere, hilară la prima vedere, este un contract al rușilor de la compania Softline (controlată de oligarhul Igor Borovikov) cu... Serviciul Român de Informații, la implementarea proiectului „Sistemul Național de Protecție a Infrastructurilor IT&C de interes Național Împotriva Amenințărilor Provenite din Spațiul Cibernetic”. Banii proveneau din fonduri europene. Ironic sau nu, Softline a furnizat soluțiile pentru „gestionarea vulnerabilităților rețelei”. 

Alte surse: icis.com, ziare.com