Despre ISTORIE: România, țara care nu-și permite EROII

de Edward Pastia duminică, 10 mai 2020
9 mai 1945. Un moment care marchează finalul celui de-al Doilea Război Mondial. O catastrofă care a arătat, de-a lungul a 6 ani, că umanitatea a eșuat. Un dezastru soldat cu peste 55 milioane de morți. Au trecut 75 de ani și, din păcate, dramele celor care au trăit, au luptat și au murit în acea perioadă, militari sau civili, încep să fie uitate.
Eveniment
Imagine articol
<p>Într-o lume a afacerilor, într-o lume în care pandemiile supermediatizate instigă la egoism de grup sau individual, nu mai este loc pentru reculegere sau momente emoţionante. Valoarea este dată de conturile din bancă, cinstea are culoare politică, judecata se face pe rețelele sociale iar dreptatea aparţine celor care o propovăduiesc în jargon.</p><h4><strong>Adevărul istoric, veriga „săracă” a democrației</strong></h4><p>Fondurile publice se scurg către ținte de nimeni văzute, către domenii care nu contează, iar istoricii au devenit ținte într-un adevărat „progrom educațional”. Istoria care se uită, se repetă. Am spus-o de atâtea ori încât am uitat, cu toții, la ce/cine se referă.&nbsp;</p><p>În România oare cât valorează istoria naţională în ochii aleşilor neamului? Mai exact, care este suma pe care guvernele României au alocat-o de-a lungul anilor pentru cinstirea sutelor de mii de militari români care au căzut pe câmpurile de luptă din țară sau din lume? Dacă ar fi să împărţim bugetele derizorii la cei 1,4 milioane de militari căzuţi în luptă în perioada 1877-1945, am obţine sume insignifiante. În 2009 a fost atins un maximum: ne puteam baza pe 0,71 euro cheltuiți „pentru” fiecare erou. Patru ani mai târziu vorbeam de doar 0,28 euro. Pentru comparaţie, Germania alocă 30 de euro, Franţa sau Italia, 10 euro. Acum, în opinia autorităților, suma alocată pentru cinstirea eroilor nu mai este publică. Nu face parte din categoria informațiilor are ne-ar putea interesa pe noi toți. Probabil se apropie de ZERO.</p><p><strong>EROI UCIŞI DE DOUĂ ORI</strong></p><p>1877-1945: 1,4 mil. militari morţi sau dispăruţi</p><ul><li>buget alocat 2009: 0,7 euro/erou</li><li>buget alocat 2013: 0,28 euro/erou</li><li>buget alocat 2019: necunoscut</li></ul><p>medie buget în UE: 15 euro/erou</p><p>Este o tragedie că România nu a avut, și nici nu are, bani să-şi rescrie onest istoria.</p><h4>Nimicuri pentru aducere aminte</h4><p>Ce ne mai permite bugetul atunci când vine vorba de istorie? &nbsp;Să restaurăm doar un monument istoric anual, din cele aproape 21.000 existente. Rețineți că mai bine de 75% au nevoie urgentă de restaurare, de reparaţii...Să fim singura ţară beligerantă din Al Doilea Război Mondial care nu are un memorial, mausoleu, nici măcar un cimitir dedicat militarilor căzuţi pe front este o rușine. Abia în ultimii 5 ani s-a făcut o clasificare clară a locurilor unde sunt îngropaţi în fosta URSS militarii români căzuţi la datorie. Prin efortul, rețineți, unui singur om.</p><p><strong>EROI FĂRĂ PATRIE</strong>&nbsp;</p><ul><li>din 21.000 monumente doar unul se restaurează, anual</li><li>România nu are un mausoleu oficial dedicat celor căzuţi în perioada 1941-1945</li><li>în 1941-1945 au murit sau au dispărut 624.740 de militari</li><li>după 23 august 1945 Armata Roşie a trimis în lagăre 130.000 de militari români care au ascultat de rege și au depus armele. O treime dintre aceștia nu s-au mai întors niciodată.</li><li>135.000 de militari români sunt îngropaţi în teatre de război din 30 de ţări, din Franța până în Kazahstan</li></ul>