În ultimii patru ani în spitale au murit zeci de pacienți. Au ars de vii, au fost abandonați de medici sau au avut medicamentația tăiată. Până astăzi nu a fost găsit niciun vinovat. Nimeni nu a fost condamnat!

Cel mai flagrant exemplu este cel al incendiului de la spitalul județean Piatra Neamț, unde au murit 10 pacienți. Dosarul nu a ajuns nici măcar în faza de judecată, după aproape patru ani. 

La spitalul Matei Balș au murit 26 de oameni în urma incendiului din ianuarie 2021. În februarie 2024, presa scria că „anchetatorii cercetează in rem o singură infracțiune (…) distrugere din culpă care a avut ca urmare un dezastru”, dar nici măcar acest dosar nu a fost finalizat.

În mai 2024, Dobrogea Live oferea date despre incendiul de la spitalul de Boli Infecțioase din Constanța, din octombrie 2021. „După doi ani și opt luni de la tragedie, cercetarea penală pare că stagnează... nu au fost formulate acuzații de natură penală împotriva vreunei persoane fizice sau juridice, urmărirea penală fiind efectuată in rem...”

O pacientă însărcinată a murit la Spitalul Județean Botoșani, pe 17 august 2023, după ce fusese lăsată toată noaptea să se chinuie, fără asistență medicală. O doctoriță este cercetată penal, dar dosarul nu a ajuns în faza de judecată.  

La începutul lunii august 2024, un copil de 1 an și 7 luni a fost ucis în spital de superficialitatea și indolența medicilor. A murit de bronhopneumonie, la două zile de la internare. „O anchetă internă a fost deschisă în spital, care va analiza dacă procedurile şi protocoalele au fost respectate.” (detalii aici)

Ministrul Rafila, complicele unor crime cu premeditare

Decesele de la Spitalul „Sf. Pantelimon” nu sunt o întâmplare. Sunt crime cu premeditare! Sigur, trebuie să avem încredere în sistem și să lăsăm specialiștii să se pronunțe. 

„Am îndoieli în ceea ce privește situația. Vorbim de un asistent medical care spune că medicii n-au administrat tratamentul corect... Nu sunt elemente care să susțină aceste acuzații, dar asta nu înseamnă că nu investigăm în continuare” declara ministrul sănătății imediat după ce a izbucnit scandalul, în aprilie 2024. Ca să pună definitiv batista pe țambal, Alexandru Rafila a trimis Corpul de control din subordine. 

Corpul de control al ministrului a concluzionat că „sesizările formulate de către angajații spitalului au la bază o comunicare defectuoasă între conducerea unității și persoanele în cauză”. Atât. 

„Rămâne în discuție presupusa faptă a depășirii grave a competenței profesionale a unei asistente medicale, care ar fi afirmat că a modificat din proprie inițiativă doza de noradrenalină, dar nu exista nicio dovadă că acest lucru s-ar fi petrecut în realitate”, susținea și comisia internă a spitalului.

„În toate cele 17 cazuri nu a existat niciun fel de suspiciune că a existat vreo abatere de la aceste protocoale sau că cineva în mod intenționat, mai ales că în unele cazuri sunt consemnări din partea mai multor medici chiar în aceeași zi ar fi făcut un act deliberat de a suprima sau de a reduce în scopul criminal”, a concluzionat și Colegiul medicilor la începutul lunii mai. 

Specialiștii și structurile de control din Ministerul Sănătății au constatat că la „Sf. Pantelimon” nu a fost decât o sincopă în comunicare. Cu toate acestea, câteva luni mai târziu, ministrul Rafila solicita demisia managerului și a directorului medical al Spitalului „Sf. Pantelimon” „având în vedere funcționarea defectuoasă și neîncrederea publică generată de evenimentele din ultimele luni și de anchetele aflate în derulare.”

Cu psihiatrul la... psiholog

În ultimele zile, societatea și formatorii de opinie s-au împărțit în tabere. Unii sunt oripilați și consideră abominabile faptele medicilor în cauză. Alții, destul de mulți, găsesc circumstanțe atenuante sau chiar consideră că au procedat corect. 

„În interpretarea procurorilor, fapta medicilor de-a fi modificat cu precumpănire doza unui medicament a dus, precipitat, la decesul unui pacient în ATI. Coroborat cu alte mărturii, teza speculativă este că și în alte cazuri s-ar fi întâmplat același lucru. Procurorii spun că asta este homicid. Publicul s-a inflamat că e omor cu premeditare al unor persoane vulnerabile... 

Doar că toate aceste persoane erau la capătul absolut al vieții... așa-zisele victime de la spitalul Sf. Pantelimon se aflau într-o stare ireversibilă, dar care era și de permanență. Mureau. Asta înseamnă, în meta-limbaj medical, că «erau de lăsat»”.

Așa gândește Gabriel Diaconu, unul dintre consilierii ministrului Rafila. Individul este psihiatru, ba chiar unul „senior” în rețeaua Medlife. Un personaj plin de sine și arogant publică un mesaj (aici) care se încadrează ușor în psihopatologia delirului. Gabriel Diaconu pur și simplu încearcă motivare a unor crime cu premeditare. 

Conform surselor judiciare, dovezile faptului că dozele de noradrenalină au fost reduse drastic sunt datele salvate de injectomat: „De exemplu, în înregistrări apare doza de 20 ml/h și deodată apare 1 ml/h și deodată apare pacientul mort, deși în foaia de observație apărea menționat tot timpul doza de 20 ml/h. O scădere atât de mare nu are absolut nicio justificare.”

Indiferent care sunt opiniile specialiștilor (vezi poziția celor din Societatea Română de Anestezie și Terapie Intensivă) și a neofiților care se străduiesc să motiveze deciziile criminalilor faptele și dovezile sunt greu de contestat. 

Adevărul care ar fi alungat suspiciunea crimelor

Pacienții poate erau în stadiul terminal. Într-o situație ireversibilă, un sfârșit imposibil de evitat. Indiferent cât de multă emoție și revoltă generează evenimentele de la „Sf. Pantelimon”, astfel de situații se întâlnesc mai des decât ne place să acceptăm. Poate chiar sunt cazuri în care anticiparea unui final inexorabil este de preferat unei suferințe lungi, uneori chiar umilitoare. Dar...

Eutanasia și sinuciderea asistată sunt ilegale în România. Niciun medic, aparținător sau pacient nu poate dispune sau solicita așa ceva.  Chiar dacă este vorba despre o afecțiune incurabilă sau de o boală în fază terminală, iar intenția este de a-i ușura durerea și suferința bolnavului. Dacă este bine sau nu rămâne o întrebare care poate face subiectul unei dezbateri. 

„Uciderea săvârșită la cererea explicită, serioasă, conștientă și repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferințe permanente și greu de suportat, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani” este unul din articolele Codului Penal care pedepsesc eutanasia și sinuciderea asistată. 

Dacă pacienții de la „Sf. Pantelimon” erau lipsiți total de speranța vindecării este irelevant în contextul legilor din România. Medicii aveau obligația să-i păstreze în viață indiferent care le erau convingerile. Există protocoale medicale pentru toate situațiile. Din păcate cele două doctorițe nu au încălcat doar protocoalele. 

Dacă ar fi scris în fișa de observații cantitatea reală dezbaterea s-ar fi limitat la profesionalismul și discernământul medical al doctorilor. Ele însă au mințit, au falsificat datele, au făcut presiuni asupra asistentelor. 

De ce au ascuns deciziile medicale? De ce nu și le-au asumat în fișe? De ce nu au prescris oficial scăderea bruscă a dozei de noradrenalină și oxigen? De ce au înlocuit noradrenalina cu ser fiziologic, iar în fișe au scris altceva? 

Rafila și Ciolacu, complicii de la „Sf. Pantelimon”

Decesele de la Spitalul „Sf. Pantelimon” nu sunt accidente. Sunt crime cu premeditare. Ale sistemului și ale celor care ar trebui să asigure sănătatea națiunii. 

Cele două doctorițe sunt doar instrumente. Statul român este autorul unui lung șir de crime cu premeditare. Nu le receptăm ca atare pentru că deseori instrumentele sunt atât de subtile încât este greu să le identificăm. Este și motivul pentru care statul nu poate fi cercetat pentru crime cu premeditare, lipsește arma crimei. 

În România totul se mușamalizează. Politicienii și înalții demnitarii nu caută vinovați! Niciodată. Sunt prea ocupați să caute scuze și justificări penibile. Chiar și pentru crime cu premeditare.

Doctorița care a cerut verificări privind morțile suspecte de la Spitalul „Sf. Pantelimon” a fost concediată. Asta este România!

Avem cei mai mulți parlamentari, raportat la populație, dar nu avem spitale pentru îngrijire paliativă. Doctorii grăbesc moartea pacienților aflați în stadii terminale pentru a pune capăt suferințelor și umilințelor. Cel puțin ăsta este argumentul suprem al celor care justifică astfel crimele. Sistemul nu oferă soluții decente! Este mai simplu să disculpe și tolereze crima cu premeditare.

Rafila a tolerat crimele de la „Sf. Pantelimon”. Ciolacu îl tolerează pe Rafila. Noi toți tolerăm, complice, indolența și nesimțirea celor care nu-și asumă niciodată efectele criminale ale corupției care roade România. 

Arafat este în funcție deși morții de la Colectiv, Piatra Neamț sau Institutul Balș ar trebui să-l bântuie în fiecare noapte. Rafila rămâne în funcție deși el este cel care a încercat să ascundă adevărul despre crimele de la sf. Pantelimon. Ciolacu nu-și asumă eșecurile subordonaților săi pentru că niciun politician din România nu face asta. 

Suntem țara în care „demisia de onoare” a fost scoasă din vocabularul instituțiilor publice. Cum ar putea exista când nu există onoare printre liderii și demnitarii noștri?