Surprinde însă că nimeni, dar absolut nimeni, nu vorbește despre faptul că tot ceea ce se întâmplă pe litoralul nostru nu are legătură cu turismul. De exemplu, lipsa unor obiective turistice alternative, așa cum este în multe alte țări. Pe litoralul românesc nu ai ce face în afară să stai la plajă ca o morsă deprimată, să bei seara la terasă și apoi să sforăi în camera de hotel. Nu există un centru istoric în Constanța, numeri muzeele frecventabile pe două degete, nu sunt spectacole de calitate, nu există o alternativă pentru lunile în care nu este vară. Dobrogea nu se reduce doar la o bucată de plajă. Dobrogea nu înseamnă doar agățat în club. Dobrogea are istorie, are comunități valoroase, are porturi, are Tulcea și Delta Dunării, are vin excelent și are obiective turistice care așteaptă de ani buni să fie „dezgropate” și puse în valoare. Din păcate însă, nu există o asemenea abordare, nici în cadrul vreunui guvern, nici printre investitori. Dacă ar fi existat, poate am fi vorbit acum de mai mult de „două luni” pentru turism. Iar noi, turiștii, am fi putut beneficia de servicii mai bune iar locuitorii din zonă ar fi avut mai multe resurse financiare la dispoziție. 

Puteți spune, evident, că nu există așa ceva. Oare?

Grecii sau turcii îți oferă mereu alternative doar ca să-i vizitezi și în alte perioade. Ați făcut vreodată Paștele sau Crăciunul în aceste țări? Este o experiență absolut fascinantă. Iar dacă nici Dobrogea nu-ți poate oferi aceste oportunități... Tulcea de exemplu, cu aproape 20 de naționalități care locuiesc acolo, Sulina sau bisericile „de cretă” de la Basarabi (un fel de „Cappadocia” în miniatură) sunt doar câteva exemple. 

Circuitele turistice, o altă chestiune, absolut inexistentă la noi. Nu poți vizita mai nimic. Nu știi cum să ajungi la un sit istoric, oamenii habar nu au ce reprezintă Murfatlar cu adevărat. Încercați să cumpărați o hartă turistică de oriunde de pe litoral. Nu veți găsi. Nu există prezentări de nici un fel. Ați auzit de silozurile construite de Anghel Saligny în Portul Constanța? Sigur că nu. Sunt o bijuterie arhitectonică. Un exemplu interbelic de funcționalitate. Acum în paragină.

Despre ce să vă mai vorbesc? Despre Canalul Dunăre-Marea Neagră. Dar dacă tot îl avem... știți măcar istoria lui? Tragică dar și uluitoare din punct de vedere ingineresc... Știați că sunt două canale? Cel din anii 50 și cel din 80... Ați trecut vreodată prin vreo ecluză? 

Ce să mai spun și despre oportunitatea unei croaziere pe mare... către Sulina... sau către orice. 

Centrul istoric din Constanța este o ruină. 30 de ani de administrație locală s-au soldat cu dispariția multor obiective de acolo. „Casa cu Lei”... doamne ce bucătărie aveau odată acolo... Cine reconstruiește? Nimeni.

Câți dintre noi au auzit vreodată despre salba de cetăți antice din Dobrogea (în afară de Histria ori Tomis)? Enisala, Halmyris, Capidava, Argamum, Vicina de la Păcuiul lui Soare sau Dinogeția sunt cetăți. Extrem de valoroase. Cum ajungeți la ele? Greu. 

Sunt foarte multe exemple. Sunt foarte multe oportunități. Degeaba. Noi vorbim doar despre cum le-a fost investitorilor ursit - să aibă „doar 2 luni de turism pe litoral ca să-și scoată banii”. Mare păcat, mare risipă.

„Cireașa” de pe... Dobrogea

Din nefericire, la toate cele de mai sus, se mai adaugă ceva. Patronii importanți de pe litoral sunt, în mare lor majoritate, un fel de „jupâni”. Ei știu tot, decid tot. Cel mai mult însă le place să ofere angajaților undeva la 2.000 de lei net (plus contracte de muncă aiurea) pentru că „lasă băă, se descurcă ei cu șpaga”. De multe ori nu este chiar așa... condițiile de muncă sunt infernale. Apoi se plâng, patronii, că nu mai găsesc forță de muncă. Se plâng că angajații le pleacă, inclusiv în Bulgaria. Logic. Și-n Etiopia ar fi mai bine. Și apropo de jupâneala lor, există hoteluri de un prost gust uluitor. Altele sunt renovate pe dinafară iar în interior ai parte de o călătorie în anii 80. Bine, arhitectura multor stațiuni este un amestec de stiluri absolut incompatibile, nu mai intru în detalii.

Dacă ai noștri guvernanți ar fi avut o minimă viziune, investitorii ar fi avut și alt gând în afară de cel al unui „tun” anual de pe urma bizonilor care beau cu roaba și dacă noi am fi fost mai fermi... poate că „sezonul de pe litoral” s-ar fi întins pe tot anul. Sai măcar aproape. Știți ce frumos este la mare de Crăciun? Începeți cu asta.