Nu de alta dar „încrederea” este esențială în situații dificile, la nivel național sau global. Tentative de schimbare au fost. Din păcate, multe individuale, fără să angreneze întreg aparatul de stat. În consecință, cetățenii au avut de luptat, pe lângă pandemia în sine, și cu lipsa informațiilor credibile și cu tentativele de manipulare. Putem adăuga la această „rețetă” lipsa de empatie a autorităților (unele chiar medicale) dar și incompetența în actul de guvernare. A rezultat o listă întreagă de măsuri a căror eficacitate era permanent pusă la îndoială. Este greu să discerni între mit și realitate atâta timp cât încurajezi articole de presă de genul „noi simptome pentru COVID 19 descoperite de savanții X și Y”. Am numărat nu mai puțin de 20 de „semne de boală”, fapt care poate transforma orice om normal într-unul numai bun de internat la psihiatrie. 

1. Declarații controversate.

  • Nu vom accepta creșteri de prețuri, se declara la Palatul Victoria la începutul stării de urgență. Însă, oricine se aprovizionează de la supermarket sau din piețe simte din plin scumpirile, unele chiar consistente (+20%). Nu în ultimul rând, chiar prețul unei măști chirurgicale obișnuite (acum obligatorie) a crescut de 4-5 ori.
  • Streinu-Cercel, director Institutul Matei Balș, a girat un proiect de izolare a tuturor persoanelor peste 40 de ani. Ba chiar recomanda ridicarea de la domiciliu și internarea în „centre speciale” a celor peste 65 de ani.
  • Tăierea salariilor bugetarilor, mai exact intrarea în șomaj tehnic a acelor categorii de funcționari „neesențiale”. Guvernul a anunțat măsura, a studiat-o 2 săptămâni, apoi a decis că mai toți bugetarii sunt esențiali. 
  • Raed Arafat, a declarat la Antena 3 (18 mai): „Japonia are 1.000% creștere după măsurile de relaxare”. Care era situația în realitate? În 15 mai (ziua ieșirii din starea de urgență - 14 mai) au fost câteva zeci de cazuri. Cel mai rău au stat în aprilie, când au avut câteva sute de noi îmbolnăviri, aproape 800. 

2. Întrebări fără ecou. Răspunsuri „cu jumătate de gură”.

  • Purtarea măștii. De ce în starea de urgență nu era o necesitate și acum este? Ajută doar într-o mică măsură răspunsul că atunci lumea era izolată la domiciliu. Tot ar fi ajutat pe partea de prevenție, dacă pentru asta sunt recomandate și acum.
  • „Distanțare socială” sau, mai corect, „distanțare fizică”? Chiar OMS a recomandat, în aprilie, schimbarea sintagmei care include „social”. 
  • Câte ventilatoare pentru suport vital s-au achiziționat în timpul stării de urgență? Nu știm.
  • În fiecare săptămână de după starea de urgență demnitarii guvernamentali răspund la întrebări de genul „Când vom putea relua...?” cu „Să vedem care va fi evoluția săptămâna viitoare”. Și asta în fiecare săptămână. Personaje: Nelu Tătaru, Alexandru Rafila, Ludovic Orban, Raed Arafat, etc.
  • Incapacitatea guvernului de a contracara puzderia de informații legate de noul coronavirus. Iată ce spune un așazis studiu recent prezentat de media centrală sub motto-ul „ce știm despre”: „Vă puteți reinfecta? Nu știm. Poate după un an, dacă este să ne luăm după comportamentul vechilor coronaviruși. Până acum însă nu s-a raportat nici un caz de reinfecție”. Cum așa, am spune noi, nu a trecut un an deja?? Și v-am prezentat aici un singur exemplu, poate cel mai nevinovat. Au fost cu sutele. 

3. Bâlbe guvernamentale.

  • Lipsa de sincronizare a autorităților la schimbarea stării de urgență cu cea de alertă maximă. Au existat atunci, 15, 16 și 17 mai, 3 zile „nereglementate”.
  • Întârzierea publicării unor reguli de siguranță și implicit de distanțare fizică în industria ospitalității, una dintre cele mai afectate de criza COVID 19.  Deasemenea, întârzierea semnării unui acord cu Grecia, Bulgaria și Serbia privind reluarea turismului în zonă.
  • Interzicerea antrenamentelor sportive (chiar și în condiții speciale) dar permiterea accesului (la grămadă) în supermarketuri.
  • S-a promis analizarea modului în care Institutul Cantacuzino ar putea să-și reia activitatea de bază, aceea de a produce vaccinuri. Nici vorbă. Este folosit doar ca simplu „birou” de testare. Între timp am aflat că majoritatea statelor care au capacități de producție a unui vaccin vor direcționa produsul în primul rând către populația proprie. Pare foarte probabil să avem și noi acces la un vaccin peste 2-3 ani. 

4. Sfidarea contribuabilului.

  • Pe toată perioada stării de urgență s-au ținut (aproape) numai declarații de presă. Jurnaliștii nu au fost prezenți, nu au putut pune întrebări. Astfel, nu au putut fi lămurite informații esențiale în combaterea Sars Cov2. Ulterior au luat amploare suspiciunile de fraudare a unor achiziții publice. 
  • La înmormântarea unui „om de rând” au voie maximum 8 persoane. La cea a arhiepiscopului Pimen (22 mai) au avut voie sute de persoane. Cum vine asta? 
  • Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, reia la final de mai toate slujbele pentru sărbătorile Pascale. Nu există nici o poziție guvernamentală legată de acest gest, considerat de mulți ca fiind iresponsabil. 
  • Lansarea programului de finanțare IMM Invest s-a făcut cu întârziere, la prima sa „apariție” având probleme grave de funcționare (site-ul de înscriere). Pe de altă parte, vizavi de eficacitate, Guvernul nu a ținut cont că 80% dintre firmele românești sunt nebancabile. S-a omis că nu este luat în calcul principiul „primul venit, primul...”. De fapt, nu a fost pomenit nici un principiu. 
  • Amnistia fiscală conține o „eroare” cel puțin ciudată: sunt menționate datoriile acumulate până la 15 martie a.c. Asta înseamnă că sunt luate în calcul doar datoriile acumulate până în februarie inclusiv, nu problemele provocate de blocaj. Atunci, cui se adresează de fapt amnistia fiscală?
  • Nu se cunoaște proporția celor care au fost infectați cu Sars Cov2. Nici nu există un program național de testare al populației. Doar ... anunțuri. Dacă nu se știu aceste date, cum putem estima gradul de imunizare? Cum ne va afecta un posibil „val 2”?