Analiștii militari din anticamera atacurilor… de panică

„Intră România în Războiul cu Rusia?” este întrebarea unei fătuci din studioul unei televiziuni către corespondentul din teren. Simpla exprimare a perspectivei războiului are potențial de a creste panica, dar ce altceva urmăresc televiziunile de știri? După pandemia pe care au ridicat-o la rang de Apocalipsă, spectrul unui război este El Dorado pentru cei care se înfruptă hulpav din dramele și neliniștile altora.

Consiliul Național al Audiovizualului ar trebui să acorde mai multă atenție televiziunilor de știri care oferă spațiu de emisie unor moderatori în criză profundă de discernamânt. Indiferent cât de mercantil este un trust media privat există o linie roșie peste care nu ar trebui să treacă niciun jurnalist. Indiferent cine-l plătește să genereze groază și nesiguranță. 

Analiștii occidentali arată intențiile Rusiei. România, afectată direct de invazie.” sau „România vizată direct în planurile Moscovei. Ce rispostă pregătește NATO” sunt titluri din emisunea lui Radu Tudor din 24 ianuarie 2021. E greu de crezut că moderatorul nu are proprietatea cuvintelor sau că nu este conștient de panica pe care astfel de titluri o răspândește în rândul populației. Titlurile, promovate în regim de „breaking news”, denaturează prin extrapolări fără fundament real, dar lipsa de scupule a celor care le promovează frizează bunul simț. Cui folosește panica și incertitudinea care se transmit, fără discernământ, populației? 

Mai întâi, prima știre este considerată „o analiză extrem de bine documentată asupra planurilor de invazie concepute de Moscova”. Aserțiunea este cel puțin lipsită de realism, ca să nu-i spunem denaturare grosolană a adevărului. Ce analist militar poate emite pretenții că are idee despre intențiile Rusiei? Faptul că „România este vizibilă pe hartă” nu înseamnă că este „afectată direct de invazie”. Mai grav era să nu fim vizibili pe hartă, deși se pare că unii exact asta se străduiesc să provoace.

Cea de-a doua știre este o evaluare în care nici măcar nu se amintește numele vreunui membru NATO, cu atât mai puțin al României. Este o analiză, suprinzător de cerebrală, a generarului (rz.) Ben Hodges, dar fără a pomeni nimic despre faptul că am fi direct vizați de altceva decât știri false. Răspândite de televiziuni în goană după senzațional. 

Analiza jurnalistul CNN Tim Marshall, prezentată ca fiind „extrem de bine documentată” este plină de supoziții și informații false. „NATO are o forță terestră multinațională de până la 4.000 de militari în România. Franța s-a oferit să trimită mai multe trupe. De asemenea, Statele Unite au soldați staționați în baze separate din România și Bulgaria.” Sunt minciuni care pot genera reacții periculoase la adresa României. 

De ce este nevoie să agităm securea războiului și de ce am fi relevanți dacă ne-am lăsa folosiți de alții care vor să enerveze Rusia? Ce câștigăm? Cum răspunde moderatorul care tolerează mistificări de presă sau alimentează auditoriul cu manipulări ordinare? România nu va fi implicată, direct, în război cu Rusia, iar probabilitatea ca NATO să reacționeze militar în cazul unei invazii a Ucrainei este mai mică decât onestitatea analistului militar amintit. Ce-au să facă moderatorii? Spume, de necaz că granițele României sunt sigure și nimic nu le amenință în viitorul apropiat. Cu excepția contrabandiștilor, care deja s-au împrietenit cu „organele statului”.

Adevărații parteneri strategici cu miliarde se suțin

Statele Unite anunțau la finele anului trecut trimiterea unui pachet de asistență de securitate de 60 mil. dolari. Pachetul includea sisteme suplimentare anti-blindate Javelin și alte capacități defensive letale și neletale, pentru a permite Ucrainei să se apere împotriva unei eventuale agresiunii ruse. Partenerul nostru strategic a angajat peste 2,5 mld. dolari în sprijinul forțelor armate ale Ucrainei din 2014 până în 2021, din care 400 mil. dolari doar anul trecut.  

La sfârșitul săptămânii trecute Statele Unite au trimis 90 tone de echipament militar, din pachetul de 200 mil. dolari aprobat de președintele Biden doar pentru începutul anului 2022.  Deși declarațiile președintelui american sunt cel puțin controversate "cred că ceea ce veți vedea este că Rusia va fi trasă la răspundere dacă invadează. Și depinde de ceea ce face. Este altceva dacă va avea loc un raid minor, abia apoi vom dezbate asupra ce avem de făcut”, sprijinul este evident și consistent.

Luni, 24 ianurie 2022, Uniunea Europeană a anunțat un nou pachet de ajutor financiar de urgență pentru Ucraina de 1,2 mld. euro (1,36 mld. dolari) și 120 mil. euro sub formă de granturi suplimentare. Președintele Comisiei Europene, Von der Leyen, a spus că ajutorul urmărește să ajute Ucraina „să abordeze nevoile sale de finanțare cauzate de conflict”, adăugând: „Permiteți-mi să fiu clar încă o dată: Ucraina este o țară liberă și suverană. Își face propriile alegeri. UE va continua să-i fie alături.” „Decât” că întârzie să apară. Conflictul. 

România a contribuit cu peste 10 mld. dolari la dezvoltarea industriei americane de armament. Poate că nu este foarte mult și partenerul strategic este chiar dezamăgit, dar atât ne-am permis. Cu riscul subfinanțării educației și sistemului sanitar, cu consecințe teribile pe termen lung pentru țara noastră. Am cumpărat conserve și echipamente militare utilizate în Vietnam, Coreea sau primul război din Golf, dar nu am reușit să construim nicio capabilitate viabilă. În plus alte achiziții sunt promise pentru încă 10 mld. dolari, iar ca bonus le pregătim o bază frumos echipată cu investiții de peste 3 mld. dolari. 

Acestea sunt doar cheltuieli directe și al căror volum este ușor de determinat. Am putea adăuga că le-am fost partener loial în aventurile din Irak și Afganistan. Am intrat în cele două TO imediat ce ne-au solicitat și am ieșit de acolo împreună cu ei. Cheltuielile noastre pentru a susține sute de militari la mii de kilometri de casă se pierd în zecile de miliarde de dolari care au grevat bugetul apărării. Ucraina primește sute de milioane anual și nu este singura. Până și Grecia sau Croația au parte de pachete de asitență militară de sute de milioane anual. România e proasta satului. 

Nimic nu e gratis. Cu excepția României.

Însărcinatul cu afaceri al SUA la București, David Muniz se întânește cu premierul, cu ministrul de finanțe sau cu ministrul justiției cu nonșalanța stăpânului care-și controlează proprietățile. Cum își permite însărcinatul cu afaceri al unei țări străine să discute „prioritățile României privind reforma sistemului judiciar”? Ce fel de țară este România? Ce suntem noi? O colonie care trebuie controlată și care nu-și permite emancipare de sub tutela stăpânilor?

Nu am primit nimic gratis. De la americani sau de la Europa. Intrarea în spațiul Schengen este mereu amânată sau se găsește un membru al Uniunii să se opună. Din interese pur economice. De legendarele vize către America nu am scăpat, dar nici măcar un ambasador (unul mic de tot) nu mai trimit americanii la București. Au ambasador la Chișinău, poate îi extind resposabilitățile și peste România.

Berlinul blochează transferul de armament provenit din Germania către Ucraina. Croația, după ce a fost acceptată în programul Visa Waiver, își permite să amenințe cu retragerea trupelor proprii din estul Europei, dacă situația dintre Rusia și Ucraina escaleadează. „Nu avem și nu vom avea nimic de-a face cu situația” (un conflict între Rusia și Ucraina) a declarat președintele croat. Așa arată o țară independentă și suverană. Premierul maghiar se deplasează la Moscova, în plină criză diplomatică. La noi Gâgă de la Externe are o idee năstrușnică. 

Bogdan Aurescu a propus, oficial, organizarea unei reuniuni a Consiliului pentru Afaceri Externe al Uniunii Europene la Kiev, ca expresie a solidarităţii blocului comunitar european cu Ucraina. În fapt este o altă dispoziție pe care autoritățile de la București au primit-o în plic de la partenerul strategic. În condițiile în care comunitatea românească din Ucraina este umilită, lipsită de drepturi elementare și împinsă spre extinție, iar ministerul de externe nu face nimic pentru a ameliora situația, noi ne topim diplomatic de grija Ucrainei. 

Ne topim noi și de dragul democrației din Belarus, aliat de nădejde pentru Putin. În ultimii doi ani, din ordinul lui Aurescu, s-au trimis contribuții voluntare pentru sprijinirea societății civile și a presei independente din Belarus, de peste un sfert de milion de dolari. Poate că nu este foarte mult, dar este important ca presa din Belarus să fie liberă. Guvernul de la București susține financiar și presa românească. De fapt, doar o parte. Care apoi este liberă, la rândul ei, să susțină Guvernul și pe membrii săi.

Ne agităm cât să provocăm și noi furtună în paharul cu apă în care ne lasă stăpânii să ne jucăm. Altfel nu ne bagă nimeni în seamă. România nu contează. Președintele, premierul sau ministrul de externe sunt neînsemnați pe plan internațional într-o perioadă în care evenimentele au o dinamică greu de controlat. Sunt pur și simplu ignorați și rareori invitați la masa unde au loc consultări importante. Noi nu contăm. Croația și Ungaria, țări care împreună nu adună populația și teritoriul României, au poziții ferme și participă activ la jocul politic. Noi suntem copii din fața blocului condamnați să apere mereu poarta. Altfel nici nu am fi fost primiți în echipă.