Pandemie: Avertismente din trecut. Ignoranța din prezent.

de Edward Pastia miercuri, 22 aprilie 2020
Ar fi trebuit să fim pregătiți în fața noului coronavirus. Avertismente au existat încă din anii 80. Numai că, din păcate, lumea este condusă, în mare parte, de gargaragii, incompetenți și corupți. Așa că, principala preocupare a omenirii ar trebui să fie, odată trecută amenințarea, „distanțarea” de actuala clasă politică.
Analiza
Imagine articol
<p>În Statele Unite pot fi numărate o duzină de rapoarte pe tema unui virus pandemic, din 1990 încoace. În Germania din 2012, în Irlanda, încă din 2014, au fost avertismente publicate cu regularitate. Și, după cum veți vedea în cadrul acestui material, avertismente au existat pretutindeni. Despre România ce să mai spunem? Chiar și la noi au existat rapoarte care îndemnau la o pregătire corespunzătoare. Mai mult, epidemia de Ebola din 2015 a condus la elaborarea unui plan de răspuns în cazul unei pandemii. Rezultatul? Un spital de campanie. Din 1989 încoace, statul a cheltuit cu sistemul medical românesc peste 60 de miliarde de euro. Pe ce? Ne tot întrebăm de ce Coreea de Sud sau Germania au reacționat așa de bine în fața acestei situații. În 4 martie 2020, când OMS încă refuza să declare „pandemie”, Jens Spahn, ministrul german al sănătății, concluziona: „Asistăm deja la o răspândire globală a coronavirusului”.&nbsp;</p><p>Și încă un lucru – analfabetismul funcțional. Vă întrebați poate ce legătură are cu pandemia. Ei bine, citeam în urmă cu un an un studiu potrivit căruia doar o treime dintre rapoartele elaborate în lumea civilizată de cercetători, independenți sau nu, din toate domeniile, sunt citite și înțelese de guvernanți. În România procentul este de 7%. QED.</p><p><strong>1980</strong></p><ul><li>La mijlocul anilor 1980, Edwin Kilbourne, cercetător în domeniul vaccinurilor antigripale, &nbsp;a ținut o conferință la Centrul Banbury din Long Island cu tema&nbsp;„Virușii modificați genetic și mediul înconjurător” (Genetically Alterated Viruses and the Environment - Raport Banbury, Hardcover, 1 februarie 1986). Era vorba despre un virus „dotat” cu toate calitățile care l-ar face mai contagios, letal și imposibil de controlat.&nbsp;A fost numit „virusul maxim malign (mutant)” sau MMMV.&nbsp;Iată cum l-a descris Kilbourne: MMMV ar avea stabilitatea mediului poliovirusului, rata mare de mutație a virusului gripal, gazde fără restricții ca virusul rabic și potențialul de latență lungă al virusului herpes.&nbsp;Ar fi transmis prin aer și replicat în tractul respirator inferior, precum gripa, și ar introduce propriile gene direct în nucleul gazdei, la fel ca HIV (vezi ref. National Geographic). Foarte asemănător, nu-i așa?</li></ul><p><strong>2005</strong></p><ul><li>Președintele George Bush menționa într-un discurs public din 2005 un raport ... vechi de 8 ani: „Departamentul de Sănătate al Guvernului SUA atrage atenția asupra nevoii de dezvoltare a unor modele de distanțare socială în cazul unei pandemii globale cu un virus necunoscut, pentru limitarea răspândirii. De asemenea, este periculoasă situația din prezent privind dotările cu ventilatoare mecanice și cu stocuri de măști de protecție”. Fără efect.</li></ul><p><strong>2010</strong></p><ul><li>Am ajuns și în România. Într-un studiu publicat în 2010, „Amenințările biologice și globalizarea”, SRI atrăgea atenția că „prin globalizare, atât problemele de sănătate, cât şi soluţiile pentru acestea traversează frontierele, având adesea cauze şi consecinţe intersectoriale”. Exista și o propunere excelentă (n.red. puteți aprecia singuri cât a fost luată în considerare): „Definirea protecţiei infrastructurii critice sanitare trebuie să includă evaluarea profundă a securităţii acesteia, care impune: cunoaşterea punctelor slabe ale sistemului (cooperarea actorilor instituţionali implicaţi şi interacţiunea dintre sistemele şi serviciile critice interconectate); cunoaşterea riscurilor şi vulnerabilităţilor (dezastrele naturale, erorile umane şi organizaţionale, avariile tehnice şi sistemice sau atacurile biologice intenţionate)”.</li></ul><p><strong>2012</strong></p><ul><li>Oficiul Federal pentru Protecție Civilă din Germania a avertizat, în 2012, despre o potențială criză sanitară provocată de un virus care ar putea duce la prăbușirea sistemului de asistență medicală. Presa din Germania este însă critică în acest sens, chiar dacă Germania pare a fi fost cea mai bine pregătită țară din lume, alături de Coreea de Sud. „Avertismentul nu a avut niciun ecou, pentru că nimeni nu era interesat de asta”, scria&nbsp;în urmă cu o lună Frankfurter Allgemeine Zeitung&nbsp;(FAZ). În coordonarea Institutului Robert Koch, experții au făcut scenarii în ipoteza că Germania ar fi lovită de o epidemie. Agentul patogen era numit „Modi-Sars” și avea la bază virusul SARS. „Simptomele sunt febră și tuse uscată, majoritatea pacienților au dificultăți de respirație, radiografiile prezintă modificări ale plămânilor”, se arăta în raport. Consecințele într-un astfel de scenariu ar fi fost: penuria de echipamente medicale, dar și de personal, serviciile sanitare ajungând rapid în colaps. Raportul a ajuns la parlamentari și la miniștri.</li><li>În același an, 2012, microbiologul Peter Piot, cel creditat a fi descoperit Ebola, lansa o carte intitulată „No Time to Lose”. Semnificația titlului este evidentă pentru oricine. Dacă vreunul dintre decidenții din sistemele de sănătate ale lumii „civilizate” ar fi citit-o, ar fi aflat că nu suntem deloc pregătiți pentru o pandemie și foarte ușor s-ar putea pierde „milioane de vieți”. Piot a lucrat cu OMS dar și cu fundația lui Bill Gates (acum vă explicați avertismentele acestuia?). În 2018, același Peter Piot avertiza că se profilează o pandemie asemănătoare COVID 19. Concluzia microbiologului? Pentru a limita o astfel de pandemie este nevoie de „leadership politic” și „voință”. Din păcate, a constatat acesta, „amândouă lipsesc”.</li></ul><p><strong>2016</strong></p><ul><li>Marea Britanie. De câte ori nu v-ați uitat cu admirație către sistemul de sănătate britanic? O întrebare retorică, știm răspunsul: de fiecare dată. Ei bine, în octombrie 2016 a avut loc „Exercițiul Cygnus” iar miniștrii Cabinetului au fost la acea vreme informați. Publicul nu, după cum a dezvăluit Sunday Telegraph. Iată, sintetizat, la ce concluzii ajunseseră epidemiologii de la Imperial College London: „Primele cazuri de îmbolnăvire au fost confirmate în Marea Britanie la 2 luni (!) de la apariția virusului în sud-estul Asiei. O lună mai târziu, Organizația Mondială a Sănătății a declarat pandemie globală”. Ceea ce i-a îngrozit pe specialiști la vremea respectivă au fost următoarele: „Instituțiile locale, centrale și spitalele sunt deja copleșite.&nbsp;Nu există suficient echipament individual de protecție (PPE) pentru cadrele medicale. Sistemul Național de Sănătate este la un pas de colaps din cauza lipsei de ventilatoare și paturi de îngrijire la terapie intensivă.&nbsp;Comunicarea guvernului cu opinia publică este catastrofală”.</li></ul><p><strong>2018</strong></p><ul><li>Davos, 25 ianuarie 2018: „A trecut un secol de la cele 50 de milioane de decese provocate de gripa „spaniolă”, iar epidemiile grave se înmulţesc. O nouă pandemie pare inevitabilă pe planeta noastră hiperconectată”. Materialul a fost preluat și în România, de Agerpres. „Pandemiile devin ameninţări reale pentru omenire”, a avertizat Elhadj As Sy, secretar general al Federaţiei Internaţionale a Societăţilor Crucii Roşii şi Semilunei Roşii, intervievat de AFP la Davos. În cadrul evenimentului internaţional a avut loc dezbaterea „Suntem pregătiţi pentru următoarea pandemie?”. Încă o întrebare retorică, din păcate. „Ştim că se va petrece, însă nu avem nicio posibilitate să o prevenim”, a concluzionat Sylvie Briand, specialistă în riscuri infecţioase în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Forumul anual de la Davos nu este frecventat și de guvernanții români. Nu este gratis, nu ai timp de shopingăreală și trebuie să te duci bine pregătit. Adică să ai ceva de spus sau de prezentat.</li></ul><p><strong>2019</strong></p><ul><li>Lumea se va confrunta în mod inevitabil cu o altă&nbsp;pandemie de gripă,&nbsp;a anunţat Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), în 13 martie 2019. Descriind un plan global de luptă contra unei boli virale şi de anticipare a unei eventuale declanşări a unei pandemii de gripă, OMS a subliniat că „problema e când, nu dacă”. „Ameninţarea unei pandemii de gripă este omniprezentă”, a declarat directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, citat în cadrul unui comunicat. Comunicarea se baza și pe concluziile trase după cea mai recentă&nbsp;pandemie de gripă, cauzată de virusul H1N1, care s-a răspândit în întreaga lume în 2009 şi 2010.</li><li>O analiză a Băncii Mondiale și a Organizației Mondiale a Sănătății a arătat că&nbsp;majoritatea statelor trebuie să cheltuiască în medie 1,69 dolari per persoană, anual, pentru a atinge nivelul acceptabil de pregătire pentru ca sistemele lor de sănătate să facă față unei epidemii la nivel global. Informația a fost publicată de&nbsp;David Malpass,&nbsp;președintele Băncii Mondiale, într-un editorial apărut în&nbsp;Financial Times și apoi pe&nbsp;blogurile Băncii Mondiale. Pentru cele mai multe țări, suma reprezintă mai puțin de 2% din cheltuielile alocate sănătății, spunea David Malpass. (Raport BM, septembrie 2019 – „Există riscul unei pandemii la nivel global cu un patogen respirator”)</li><li>Administrația de la Casă Albă, prin Departamentul de sănătate, a simulat, într-un exercițiu derulat între ianuarie și august 2019, o epidemie cu un virus necunoscut, fără tratament existent. Virusul ar fi „plecat” din China și în 47 de zile s-ar fi răspândit în toată lumea, provocând o pandemie. Scenariul s-a numit „Crimson Contagion” iar raportul a apărut în octombrie 2019. Concluziile ar părea acum șocante având în vedere acuratețea lor: subfinanțare a sistemului medical, lipsa echipamentelor medicale de protecție, derută în rândul cadrelor medicale și lipsă de coordonare între guvernul federal și guvernele statelor americane. Rezultatul? 110 milioane de cetățeni infectați și 586.000 de morți. (NY Times a scris pe larg despre acest lucru)</li><li>Și în România a fost tras un semnal de alarmă. Alexandru Rafila, specialistul României în microbiologie, declara la ProTV după ce OMS anunța certitudinea unei viitoare pandemii: „Fiecare țară ar trebui să ia măsuri de prevenție: să asigure vaccinuri și să doteze spitalele cu aparatură. Să existe înțelegeri făcute cu producătorii în privința distribuirii vaccinurilor, accesibilitatea la medicamente, posibilitatea spitalizării cu inclusiv cu asigurarea suportului respirator pentru un număr mare de pacienți și resurse financiare. Singurul mod în care poți să-ți dai seama că planul e eficient este să faci exerciții ca și când ar exista un virus pandemic.” Dar cine să bage de seamă? România era, la acea vreme, în plină luptă cu statul paralel și ilegitim.</li></ul><p><strong>Ianuarie 2020</strong></p><ul><li>Pe 20 ianuarie 2020, expertul chinez în boli respiratorii Zhong Nanshan spunea că au fost raportate două cazuri de persoane infectate cu noul virus în regiunea Guangdong. Acestea nu ar fi avut nicio legătură directă cu provincia Wuhan. Concluzia era una certă la acel moment: virusul se poate transmite de la om la om. Virusul se „propaga” deja în mai multe țări: Japonia, Coreea de Sud și SUA. Patru zile mai târziu, la 24 ianuarie: virusul ajunge pentru prima dată în Europa. Două cazuri de persoane infectate cu noul virus sunt confirmate în Franța. Iar în Wuhan, numărul de cazuri crește dramatic.</li></ul><p><strong>După cum observați și dumneavoastră, încă ar mai fi fost timp pentru pregătire. Pentru dotări. Pentru gândirea unor soluții. Numai că acesta este și momentul în care intră în scenă, din nou, gargaragiii și incompetenții.&nbsp;</strong></p><ul><li>Donald Trump a fost avertizat la sfârșitul lunii ianuarie de unul dintre consilierii săi de top de la Casa Albă cu privire la faptul că coronavirusul are potențialul de a ucide sute de mii de americani și că va deturna economia Statelor Unite ale Americii dacă nu sunt luate măsuri imediate, arată o serie de informări, relata&nbsp;The Guardian Informările au fost scrise de consilierul economic al lui Trump, Peter Navarro și au circulat intens via Consiliul Național de Securitate pe la toate agențiile federale și la Casa Albă. Și iată ce a priceput personajul. Donald Trump declara postului CNBC, la 22 ianuarie: „Avem totul sub control. Este îmbolnăvită doar o singură persoană venită din China. Totul va fi bine”. În 27 februarie spunea: „O zi. Este ca un miracol. Apoi va dispărea”. După aproape o lună, pentru Fox News: „Nimeni nu se aștepta la așa ceva”.</li><li>Organizația Mondială a Sănătății recomanda, în 24 ianuarie 2020, tuturor statelor lumii să se pregătească pentru o creștere a numărului de cazuri de infectare cu noul tip de coronavirus. De asemenea, instituția susținea că trebuie luate măsuri de prevenție cât mai rapid.</li></ul><p><strong>Martie 2020</strong></p><ul><li>La începutul lunii martie, Boris Johnson, premierul Marii Britanii, spunea că virusul nu reprezintă un risc. O lună mai târziu era internat la ATI. Și 1.000 de britanici mureau zilnic. Mark Rutte, premierul olandez sau președintele Rusiei, Vladimir Putin, făceau declarații similare. Iar Emanuel Macron, președintele francez, își îndemna conaționalii să meargă la primul tur al alegerilor locale din 15 martie.</li><li>Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a fost singurul conducător care a făcut, la acel moment, notă discordantă vizavi de ceilalți lideri ai G20. Dacă este să ne referim doar la aceștia. Națiunea se confruntă cu cea mai mare criză de la finalul celui de-al doilea război mondial, spunea ea la mijlocul lunii martie.</li></ul><p><strong>În loc de final</strong></p><p>Suntem aproape de luna mai 2020. 2,5 milioane de oameni vor fi deja găsiți pozitiv SARS-COV2. Aproape 180.000 de decese. Chiar și la 3 luni de la momentul în care devenise clar că acest nou coronavirus va lovi toată planeta, mare parte din lume tot nepregătită este. În loc să fie o cantitate rezonabilă (măcar) de echipamente de protecție și pentru susținerea vieții, în loc să avem rețele medicale în care cuvântul de ordine să nu fie deruta, avem o abundență de zvonuri, teorii ale conspirației și scenarii psihopate referitoare la viitorul economic al lumii. Păi ce, nu ar fi mai bine pentru guvernanți să profite de ocazie și să-și ascundă urmele unor decizii proaste, ale incompetenței și corupției? Ar fi.&nbsp;</p><p><strong>(Notă: Fotografia de mai sus este cea folosită de media pentru a ilustra avertismentul OMS din martie 2019. Nu pare un deja-vu... întârziat?)</strong></p>