Statul român, mai exact Compania Națională de Drumuri, a constatat în aprilie 2012 că un cetățean-șofer a circulat (în noiembrie 2011) pe drumurile publice fără a-și plăti taxa aferentă. În consecință, a decis că trebuie să recupereze suma de 28 de euro. Și ce-a făcut în acest sens? A mers în instanță, iar 3 ani și jumătate mai târziu (!) a obținut ordin de executare silită. Evident, cetățeanul a făcut contestație. Printre altele, ce să vezi, nu era în țară la momentul constatării contravenției... pentru că lucra de ceva timp în alt stat european. Sigur, distanța de peste 2.000 de kilometri între locul faptei și autor nu a impresionat pe nimeni. Poate doar a enervat instanța care nu a mai notificat și „inculpatul” să plătească taxa de timbru. Așa că în mai 2016 a fost respinsă contestația pe motiv de „netimbrare”. 

Mașinile timpului

Și de-atunci, dragii moșului, au trecut cinci (5) ani... Ani în care nu s-a dispus nici o executare, nimic. Dar credeți că asta împiedică statul român în acțiunile sale de intimidare a oamenilor obișnuiți? Nu. Și-a adus aminte de faptul că acea „creanță” trebuia recuperată cu „celeritate” și a apelat la un adevărat „zmeu” în materie de recuperare: executorul judecătoresc Mușat. Un fel de „omul care le rezolvă pe toate”, care cheltuie 3 lei pentru a încasa 1 leu. Spunem asta pentru că la suma de 28 de euro au fost adăugați încă 387 de lei, cheltuieli de executare. 

Așadar, nu a contat că au trecut cinci (5) ani. Executorul Mușat, unul celebru pe piață, și-a respectat renumele. A pus poprire cele pe 4 conturi (toate) ale cetățenului care nu a comis „fapta” dar și pe cele trei (3) mașini pe care le are. Pe românește, a fost blocată, pentru o „datorie” (închipuită) de 100 de euro, valori de peste 30.000 de euro. 

Cetățeanul a îndrăznit să trimită executorului o notificare prin care i-a adus la cunoștință că două bănci, cel puțin, au blocat suma așadar ar trebui să îi trimită dovada. Nici vorbă, executorul tot nesatisfăcut a rămas. Nu-l interesează faptul că bancile îl anunță că sumele sunt blocate in conturi, până nu plătește împricinatul el nu ridică sechestrul! 

Poate credeți că acest fenomen este unul izolat. Nici vorbă. Sunt zeci și sute de cazuri anual, în toate colțurile țării. Până în 2015, dacă nu plăteai rovigneta la timp erai obligat și la plata unui tarif de despăgubire. Un alt gen de abuz constă, pur și simplu, în trimiterea înștiințării de executare fără ca măcar împricinatul să fi știut (!) că într-un anumit moment al vieții lui ar fi condus pe drumurile publice fără rovignetă. Fără să fi primit acel proces verbal de constatare a contravenției în termen de maximum 6 luni de la săvârșirea „faptei”. Impresionează pe cineva? Nu.

Punctul de vedere al avocaților

„Există o amendă care se primește pentru savârșirea contravenției de a circula pe drumurile naționale fără rovinietă. Amenda intră în conturile administrației financiare. Contravaloarea rovignietei este o sumă adiacentă pe care, dacă nu se plătește, CNADNR-ul o va executa silit în prezent. Cu toate acestea, executarea silită este nelegală, deoarece textul de lege care prevedea obligarea contravenientului la plata contravalorii rovinietei a fost abrogat din 2012. În aceste condiții, aveți la dispoziție 15 zile de la momentul primirii somației de la executorul judecătoresc, să formulați contestație la executare în fața instanței judecătorești competente, pentru a solicita anularea executării silite nelegale”. (consultatii-juridice.ro)