O să mă „joc” astăzi cu statisticile oficiale ca să vă faceți o idee clară despre ce vorbea maestrul Mark Twain. Țineți cont însă: variantele și posibilitățile sunt nenumărate. Cu niște cifre „bune” și un dram de imaginație ... poți face minuni de imagine.

 

1. Situația paturilor ATI, între organigrame și realitate

La începutul epidemiei ne-am lăudat că, potrivit statisticilor europene și naționale, suntem pe locul 4 (patru!) în UE la numărul de paturi pentru terapie intensivă: cu 21,4 la 100.000 de locuitori. Ce tare! Nesperat! Mai mult, într-o statistică a INSSE care viza anul 2014, România avea 4.966 paturi la ATI într-un total de 366 de spitale și institute publice. Alte 355 paturi la ATI în spitale private, 161 la număr. INSSE dădea în 2017 alte date: 5.024 paturi la ATI. Nemaipomenit!

  • Paturi ATI / 100.000 locuitori 

            (varianta oficială)

Germania: 29.2

Luxemburg: 24.8

Austria: 21.8

România: 21.4

Belgia: 15.9

.........................

Portugalia: 4.2

(Eurostat)

Numai că există o problemă. Dacă ar fi să-l ascultăm pe președintele Asociației de Anestezie și Terapie Intensivă, Dorel Săndesc, România are doar 2.653 paturi ATI cu 1.361 ventilatoare. Cifre declarate tot la începutul pandemiei. Adică, de fapt, doar o treime sunt cu adevărat „paturi ATI”. Iar ca perdeaua de fum să fie și mai proasă, Libertatea publica alte cifre la mijlocul lunii martie: 2.816 ventilatoare la 4.000 paturi ATI.

Pe cine să credem? Ei bine, să lămurim proveniența cifrelor. Statisticienii de la INSSE au „numărat” ... structura organizatorică a spitalelor. Apoi statistica națională a fost preluată de cea europeană. La fel și mass-media.  

De celaltă parte, Dorel Săndesc a numărat pur și simplu „pe teren” paturile existente. Nu cele care ar fi trebuit să existe potrivit organigramei. Așadar, clasamentul ar fi, cel mai probabil: Țara noastră este pe locul 20, cu 7,1 paturi ATI la 100.000 de locuitori, între Polonia, cu 6,9 și Norvegia, cu 8.

  • Paturi ATI / 100.000 locuitori 

            (varianta probabilă)

1.Germania: 29.2

2.Luxemburg: 24.8

3.Austria: 21.8

4.Belgia: 15.9

.........................

19.Norvegia: 8

20.România: 7,1

21.Polonia:6,9

.........................

28. Portugalia: 4.2

Credeți că ar fi nevoie să ne ajustăm statistica și în funcție de paturile ATI în care bacteriile ucigașe (nu) se simt ca la ele acasă? Poate, numai că am ajunge, categoric, sub Portugalia. 

 

2. COVID 19 și cifrele „care trebuie”

Pandemia cu care se confruntă în această perioadă omenirea nu este o glumă. Numai că și aici există fel și fel de cifre, mai toate „oficiale”. Puse într-un raport anume, ele pot induce spaimă, optimism sau, pur și simplu, „ceea ce trebuie”. Haideți să le vizualizăm. Pornim de la faptul că astăzi, 29 aprilie 2020, 3,15 milioane de persoane care au dezvoltat COVID 19 și 218.357 au murit. Mai avem o „bază”: planeta are 7,8 miliarde de locuitori. 

Așadar, raportând numărul de îmbolnăviri la populația globului, din ianuarie până în prezent (4 luni), s-a îmbolnăvit 0,04% din total. Și a murit 0,002% din populația planetei. Nu pare cam ciudat cum s-a blocat o planetă întreagă numai pentru atâta lucru?

Să punem problema altfel. 3,15 milioane de oameni s-au îmbolnăvit, s-au vindecat 1 milion, au murit 218.357. Le adunăm pe ultimele două și obținem cazuri rezolvate: 1,2 milioane. Așadar, din totalul cazurilor rezolvate, rata deceselor este de peste 18%! Înfiorător! Mai că-ți vine să te ascunzi în gaură de șarpe. Păi de ce nu raportăm măcar la total? Ar fi o rată a deceselor de 6,7%. Dar care total? Nu toți cei bolnavi sunt și „dovediți”, adică testați. Statisticienii spun, pe baza unor (analize nemenționate clar niciodată), că numărul real al celor care au dezvoltat boala este de 30-80 de ori mai mare! Haideți totuși să calculăm. Înseamnă că avem, la cea mai mică valoare multiplicată, de 30 de ori, aproape 95 milioane de oameni bolnavi! Atunci, care este rata reală a deceselor? 0,23%! Asta dacă noi credem că cifra deceselor este cea reală. Posibil să fie mai mică sau mai mare. 

Să luăm cea mai afectată țară din Europa, Italia. Are înregistrați 201.505 bolnavi COVID 19. Și 27.359 decedați. Italia are 60 de milioane de locuitori. Care ar fi procentele la nivel național? 0,33% îmbolnăviri respectiv 0,046% decese. Sigur, putem înmulți cu 30 ambele rapoarte...

Dar să ne ducem către gripă. S-au făcut de multe ori comparații. Potrivit experților în sănătate publică, gripa ucide anual între 100.000 și 650.000, la nivel global. În funcție de virusul „implicat”. Sau după cum ne lovește ghinionul. De exemplu, anul trecut 100.000 minimum iar în 2017 spre 650.000 maximum. Nu vi se pare marja prea mare? Potrivit OMS, cea mai abilitată instituție planetară în materie, avem anual 650.000 de morți ca urmare a 5 milioane de îmbolnăviri de gripă (cifre date publicității în 23 aprilie a.c.!). Asta înseamnă o rată anuală a mortalității, în cazul gripei, de 13%! Vai de noi! Și iar, aceeași întrebare: care total? Dacă trebuie și aici să înmulțim cu 5, 30, 40 sau 80??

 

3. Oglindă-oglinjoară, care-i cel mai mare dezastru din țară?

Schimbăm registrul. Există cineva care nu a auzit de Titanic, cea mai mare catastrofă maritimă de la dispariția omului de Neanderthal încoace? Titanicul s-a scufundat la 14 aprilie 1912. Au murit atunci între 1.300 și 1.500 de oameni. Fără a pune în discuție gravitatea acelui dezastru, vă propun următoarele cifre referitoare la dezastre maritime:

  • „Wilhelm Gustloff”, scufundat în Marea Baltică la 30 ianuarie 1945 de un submarin rusesc comandat de un român – morți: 9.300, peste 95% din ei civili, refugiați germani din calea trupelor sovietice
  • „Dona Paz”, feribot filipinez, scufundat la 20 decembrie 1987 – morți: 4.341
  • „Kiangya”, vas sub pavilion chinez, explodat în 1948 – morți: 3.900
  • „Goya” (Germania), scufundată la 16 aprilie 1945 – morți: 6.700
  • „Cap Arcona” (Germania), scufundată la 3 mai 1945 – morți: 6.000
  • „Toya Maru” (Japonia) și „Armenia” (URSS) (1945) – morți: 5.000, fiecare

Și atunci, cum de în toate statisticile apare ca fiind primul ...„Titanic”?? Foarte simplu. Cifrele sunt raportate la: timpul de scufundare foarte mic, era la prima cursă (rată a deceselor de 70% la nr. de pasageri transportați!) și ... nevinovatul marketing care a servit interese comerciale trecute, prezente și viitoare.

 

4. Automobilul, ucigaș în serie?

În mai bine de 100 de ani, de când s-a inventat, automobilul a provocat în întreaga lume aproximativ 110 milioane de victime. Evident, vorbim de accidente rutiere. Rețineți, numărul accidentelor este de 30.000 la 1 milion de pasageri transportaţi. Numai în ultimii 30 de ani au murit pe tot globul aproape 40 de milioane de oameni, o cifră comparabilă cu aceea a oamenilor uciși în al doilea război mondial.

Și acum, haideți să vedem cum stăm. 1,1 milioane de decese din accidente rutiere, anual. Știți câți oameni au murit în accidente aviatice, anul trecut? 590 (!), în 125 de accidente. Acest lucru înseamnă 0,13 accidente la 1 milion de pasageri transportați (925 milioane în 2019). 

Luând aceste calcule ca fiind perfect compatibile, gândiți-vă că atunci când plecați cu mașina spre aeroport este foarte probabil să nu ajungeți. Și dacă ajungeți la avion, sunteți salvați. Cel puțin de accident. Nu și de un infarct. Până și aici, statistica este necruțătoare: este de 3 ori mai probabil să faceți un infarct decât să muriți în accidente rutiere. (statistică OMS, 2016). Ar fi bine să nu mai ieșim din casă. Dar... ieșim. De ce? Pentru că și în aceste condiții, la o populație de peste 100 miliarde (luând în calcul populația ultimilor 100 de ani în cazul accidentelor auto – numărul morților este raportat la aceeași perioadă!), probabilitatea de a fi pe „listă” este de sub 1 la 1.000! Cât de ghinionist să fii, mai ales că am avut în vedere și accidentele ușoare (fără victime). Nu ați sesizat asta, nu? Și ca să vă liniștesc și mai tare, șansele să vă pierdeți viața sunt doar de 1 la 8.000. 

În loc de concluzie.

Greu de spus cum ar trebui procedat ca să fiți cât mai corect informați. Poate să vă „jucați” singuri cu cifrele. Să vă creați statisticile „culegând” cifre din mai multe surse. Să vă puneți permanent întrebări referitoare la acuratețea interpretărilor. Mai ales în aceste vremuri. Gândiți-vă... eu v-am dat doar 4 exemple. Sunt cu sutele în jurul dumneavoastră și, de multe ori, nu au decât un singur scop...