Uite, de la începutul războiului din Ucraina aud iar și iar: de ce să-mi apăr țara? Merită România să existe? Am căutat argumente care să mă determine să apăr România, cu arma dacă este nevoie. Pentru că...
- Am depus un jurământ atunci când am început stagiul militar. Nu m-a dezlegat nimeni de el, nici nu am cerut.
- Țara asta, bună sau rea, mi-a dat viață. Îmi plac peisajele, are de toate. Faptul că nu arată așa cum, chipurile, arată America... mi se datorează și mie. Nu am acționat cum trebuie în momentele cheie. Apărând-o, poate o pot schimba în bine. Poate mă pot revanșa.
- Nu-mi pasă de corupți și corupție, după luptă voi veni după ei. Sau, dacă nu voi mai putea, îi voi încuraja pe alții să o facă.
- Mă gândesc la militarii care au murit încercând să construiască ceva – 1,4 milioane din 1877 încoace. Când ne vom întâlni „dincolo”, ce să le spun? Că am decis să ignor sacrificiul lor?
- Aș apăra țara asta și doar pentru simplul fapt că îmi permite să am dezbaterea asta, dacă rămân să lupt sau plec unde văd cu ochii.
- Trebuie să-mi apăr familia.
- Voi lupta pentru România pentru că, atunci când am dat de belea, 1.000 de oameni mi-au închis ușa-n nas dar am cunoscut alți 100 care și-au făcut mereu timp să mă întrebe „ce mai faci măi băiete?”. Oameni frumoși care au găsit soluții, care mi-au oferit din puținul lor. Oameni care merită să lupt pentru ei.
- Aș lupta pentru cei din diaspora, oameni harnici și deștepți care au plecat pentru că nu au mai putut suporta. Nu este numai vina lor, este tot a mea (noastră) pentru că nu i-am protejat, nu i-am ajutat. Pentru cei care vor să se întoarcă, să trăiască aici sau să moară aici.
- Mi-aș apăra țara pentru că aici mă simt ACASĂ. Nu pot privi cum unii vor să-mi ia o bucată din ea fără să mișc un deget.
- Așa am fost educat.
- România nu a fost un stat eșuat încă de la înființare, așa cum se pretinde. Nici acum nu este. România merită să existe fie doar și pentru că putem aduce, ca întreg, beneficii lumii civilizate. Așa cum am mai făcut-o în trecut. Exemple sunt destule, nu intru acum în detalii.
- Pentru că libertatea se apără, trebuie să lupți pentru ea - nu îți „pică” de undeva. Democrația nu este un dar. Este un beneficiu acordat celor puternici, celor care muncesc (și plătesc) pentru ea.
Sunt doar câteva argumente. Ce mi-a trecut prin cap în decursul a 30 de minute. Pot să dublez însă „lista”. Recomand celor care urăsc România și ce a ajuns ea să plece de acum. La Moscova, evident. De ce mai stai aici dacă nu-ți place?! Poate pentru că în altă parte nu ar fi în stare de mare lucru, fără să lenevești și să trăiești din furtișag (inclusiv intelectual)?? Țara asta nu ar fi arătat rău dacă ne-am fi făcut treaba, fiecare dintre noi. Nu este coruptă pentru că așa a dat Dumnezeu ci pentru că noi, oamenii din ea, nu am luat atitudine atunci când era cazul.
Nu în ultimul rând, războiul este o mizerie, știu. Nu sunt eroi acolo. Sunt oameni care suferă, oameni pentru care durerea poate atinge cote paroxistice. La propriu. Cuvântul „erou” există doar pentru că unii caută o scuză că au ales să stea departe. Un fel de iertare cerută celor care și-au pierdut viața în condiții de neînchipuit.
