Dacă este să ne referim strict la aurul, argintul și alte metale rare prezente, trebuie să știți un lucru: aproape 25 la sută din aurul extras în lume, acum, la această oră, merge în industria de înaltă tehnologie. Am ratat și asta. Nu am construit nimic, nici măcar o fabrică de imprimante 3D (vă mai aduceți aminte de ideea domnului Vosganian, de care am râs atunci??) ce să mai vorbim de semiconductori, telecomunicații sau alte... „rachete”? 

Am pus însă tunurile pe Marcel Cioloș, premierul României. Ar fi manipulat bursa canadiană... Apropo de vină (sau merite, de ce nu?) haideți să luăm lucrurile în ordine cronologică. În 27 de ani de alchimie guvernamentală (din 1997 încoace) în afacerea Roșia Montană au fost implicați direct sau indirect 18 înalți demnitari. Șapte de la PDL și PNL, 3 de la UDMR, 5 de la PSD, 3 de la USR. Cinci premieri ai României și un președinte au luat decizii. Mai putem adăuga un al 19 lea personaj, unul colectiv, adică vreo 30 de organizații de mediu sau de altă natură care au influențat opinia publică. 

Puțină istorie. Pe bani

6,7 miliarde de dolari, despăgubiri cerute de canadienii care au deținut licența de exploatare a aurului de la Roșia Montană. După cum știți deja, nu au obținut nimic. Dar…

... rețeta aurului de la Roșia Montană este clară: punem o parte corupţie, adăugăm două părţi de incompetenţă, un strop de dragoste din partea investitorilor, doi stropi de profit, aritmetică pură şi un catalizator bursier. Rezultă cianură, pe care o bem. În rest, ce să mai spunem? Niciuna dintre părți (autoritățile sau organizațiile civice) nu au avut drept grijă interesul public. Aurul a rămas îngropat, patrimoniul zonei, la fel. Ce să mai vorbim de sărăcia locuitorilor rămași acolo...

  • Saga zăcământului de la Roșia Montană a început în 1995 șI a a avut o primă concretizare în 1999 când „Gabriel Resources” a estimat că în localitatea transilvană sunt aproximativ 250 de tone de aur șI 1.370 tone de argint. 
  • În anul 2000 s-a obținut concesiunea asupra terenului pe o perioadă de 20 de ani (licență transferată de la Minvest Deva)
  • În 2001 s-a finalizat studiul de fezabilitate, „aprobat de Bursă șI acceptabil de bănci finanțatoare”. 
  • Ce miniștri au fost implicați? Să începem cu domnul Călin Popescu Tăriceanu, pe atunci ministrul Industriei și Comerțului, care, în 1997, comunica Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) acordul său pentru formarea companiei SC Roșia Montană Gold Corporation SA (RMGC) prin asocierea companiei canadiene Gabriel Resources (80% din acțiuni), Regia Autonomă a Cuprului (RAC) Deva (19,3%) și un grup de acționari români minoritari (0,7%). A urmat apoi Dan Ioan Popescu, ministrul Economiei în Cabinetul Năstase, aprig susținător al proiectului de exploatare. A netezit drumul pentru „era modernă”. Astfel că, în 2005, o nouă echipă era instalată la conducerea RMGC, echipă care flutura cu efervescență sloganul „minerit responsabil”. 
  • S-au perindat prin proiect și oameni de înaltă calitate precum Frank Timiș, israelianul Benny Steinmetz sau George Soroș. Susținuți din plin de Guvernul României. Odată cu pătrunderea investitorului Beny Steinmetz la Roşia Montană, România a intrat în galeria statelor de pe ilustra hartă a diamantelor/minereurilor însângerate - Guineea, Congo, Angola, sau Botswana. 

Reţine atenţia luna octombrie 2008 când, după o şedinţă comună a guvernelor ungar şi român, la insistenţele părţii maghiare (îngrijorată de pericolul contaminării cu cianuri) a fost amânată o decizie în privinţa exploatării. 

  • A venit şi decembrie 2009. Puţini îşi aduc aminte de faptul că şi guvernul Boc a inclus Roşia Montană în programul de guvernare. Prin amabilitatea domnului ministru Adriean Videanu.
  • Momentul 6 iulie 2011 le-a adus canadienilor un plus de încredere: au primit aproape nesperat certificatul de descărcare arheologică. Mai rămăsese doar raportul de evaluare a impactului asupra mediului. Care nu a mai venit niciodată. 
  • Un pas înapoi a fost făcut și în aprilie 2012, când a fost anulată o hotărâre a Consiliului Local din Roşia Montană, legată de dezvoltarea zonei industriale. 
  • În ceea ce priveşte 2013, la mijlocul lunii aprilie, acţiunile Gabriel Resources au pierdut la bursa canadiană peste 40% din valoare, până la 1,30 dolari canadieni. Titlurile s-au prăbuşit din două motive - anunţul făcut de banca centrală a Canadei, de revizuire în scădere a prognozelor de creştere economică şi anunţul făcut de Guvernul României în sensul renegocierii contractului de exploatare (prin ministrul Dan Șova).

De aici până la dezastru nu a mai fost mult. Premierul Victor Ponta, susținător al proiectului, a pasat Parlamentului decizia finală (începerea exploatării). Care, sub presiunea străzii, a votat „NU”. Au urmat declarații publice ale premierului și a altor miniștri (Dan Șova și Constantin Niță) legate de justețea demersului canadienilor la Curtea de arbitraj. Au fost considerate probe indubitabile pentru „partea adversă”. 

  • În ultimele zile de mandat ale guvernului condus de Dacian Cioloș, ianuarie 2017, UNESCO a primit cererea de includere a zonei Roșia Montană în patrimoniul universal. Ministrul Culturii era Corina Șuteu.
  • În anul 2020, premierul Ludovic Orban a reluat procedura la UNESCO, proces continuat în 2021 de Guvernul Cîțu și ministrul Culturii de la acea vreme, Bogdan Gheorghiu. Astfel că, în iulie 2021 „Peisajul cultural minier Roșia Montană” a intrat în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Așadar, dacă tragem linie și adunăm… Roșia Montană este o localitate „de ocolit”, un exemplu de sărăcie, iar peste 300 de tone de aur și 1.500 de tone de argint vor rămâne de-a pururi îngropate. Nu există, și nici nu a existat, un plan alternativ. România este țara lui NU, țara în care nu există viziune la vârful piramidei, este țara în care singurele programe de guvernare sunt plângerile penale. 

LISTA OFICIALILOR IMPLICAȚI ÎN AFACEREA „ROȘIA MONTANĂ”

  1. Călin Popescu Tăriceanu (PNL), ministrul Economiei, 1997
  2. Dan Ioan Popescu (PSD), ministrul Economiei, 2004
  3. Attila Korodi (UDMR), ministrul Mediului 2007 
  4. Traian Băsescu (PDL), președintele României, 2009
  5. Emil Boc (PDL), premier, 2009
  6. Adriean Videanu (PDL), ministru, 2009
  7. Laszlo Borbely (UDMR), ministrul Mediului, 2011
  8. Kelemen Hunor (UDMR), ministrul Culturii, 2011
  9. Ion Ariton (PSD), ministrul economiei, 2011
  10. Victor Ponta (PSD), premier, 2013
  11. Constantin Niță (PSD), ministrul Economiei, 2013
  12. Dan Șova (PSD), ministrul Marilor Proiecte, 2013
  13. Dacian Cioloș (USR), premier, 2016
  14. Vlad Alexandrescu (USR), ministrul Culturii, 2016
  15. Corina Șuteu (USR), ministrul Culturii, 2017
  16. Ludovic Orban (PNL), premier 2020
  17. Florin Cîțu (PNL), premier 2021
  18. Bogdan Gheorghiu (PNL), ministrul Culturii, 2021

ROŞIA MONTANĂ, DATE GENERALE

  • durată exploatare: 17 ani 
  • valoare aur (estimat 314 tone): 11,3 mld. euro
  • valoare argint (estimat 1480 tone): 800 mil. euro
  • alte metale (rare): ? 
  • participaţie stat la proiect 25%

AVANTAJELE EXPLOATĂRII

  • s-ar fi creat 800 de locuri de muncă 
  • venituri: din redevenţe (6%), dividende, taxe
  • total venituri: 190 mil. euro/anual

CONTROVERSELE EXPLOATĂRII

  • treime din locurile de muncă erau sezoniere 
  • veniturile la buget, considerate prea mici (redevență subdimensionată)
  • investiţiile asumate se regăseau de fapt în afara ţării (utilaje, tehnologii)
  • doar 100 mil. euro garanţii de mediu

DEZAVANTAJELE EXPLOATĂRII

  • riscuri mari de mediu
  • exportul de resurse naturale nu dezvolta restul economiei, dimpotrivă
  • este încălcat acordul de la Berlin (10 Octombrie 2001) care prevede interzicerea folosirii cianurii în exploatările miniere pe teritoriul UE

EFECTELE ANTICIPATE DUPĂ ÎNCHIDEREA PRIECTULUI „ROŞIA MONTANĂ”

  • şomajul va fi uriaş în zonă (80%), va fi nevoie de programe alternative
  • plata unor despăgubiri către compania canadiană, de cel puțin 2 mld. USD
  • resurse importante neutilizate, statul nu poate susţine singur investiţiile