„Ce-aveți voi dușmani cu mine?”
Mare surprindere să aflăm că actualul ministru al cercetării, inovării și digitalizării are o lucrare „științifică” asupra căreia planează serioase suspiciuni de plagiat. Cârcotașii ar spune că nici măcar nu mai sunt suspiciuni și că plagiatul este mai mult decât evident. Unii sunt oripilați, câțiva de-a dreptul revoltați, dar majoritatea rămâne indiferentă la faptul că unul din miniștrii cabinetului Ciucă este acuzat de plagiat. Așa, și? Care-i problema? Ce a făcut atât de grav de sar toți ca hienele pe bietul om? Doar nu a omorât pe nimeni!
Florin Roman este nevinovat! Nu a făcut nimic în plus sau mai puțin decât majoritatea clasei politice. Mai mult, a făcut ce face mai tot românul ahtiat după parvenire. Indiferent cât de sensibili suntem și cât de delicat ne raportăm la propria persoană trebuie să admitem că Florin Roman este un produs al școlii românești. Altfel, nu este decât o altă molie care s-a apropiat periculos de mult de bec și riscă să-și frîngă aripile. O altă căpușă a societății care de ani buni se ospătează din privilegiile unor funcții și onoruri deși pare a fi un alt impostor notoriu deja.
Florin Roman este doar un alt politician care se ascunde în spatele unui CV care dunește a simulacru. O privire atentă asupra „experienței profesionale” a proaspătului ministru e suficientă cât să realizăm cum întreaga sa carieră e plină de... nimic. Ales pentru un al doilea mandat de parlamentar, Roman s-a remarcat doar prin tupeu sau situațiile ridicole care l-au adus în atenția presei. Un astfel de individ să fi fost vehiculat drept potențial candidat la șefia Camerei Deputaților, iar astăzi să fie ministru al cercetării, spune foarte multe despre calitatea politicienilor români.
Este puțin probabil ca Florin Roman să-și prezinte demisia în urma scandalurilor la care singur s-a expus. Este adevărat, nimic nu-l recomanda pentru fotoliul ministerial, dar nu este singurul în situația asta. Dîncu a ajuns ministrul apărării doar pentru că juca „hoții și vardiștii” când era mic, Bode ministru de interne pentru că doarme ca pruncul în trafic, iar Chesnoiu la Agricultură datorită pasiunii pentru prazul oltenesc. Ce-i trebuia lui Roman să fie ministrul Digitalizării mai mult decât să deschidă un calculator?
Așteptări mari să-l demită pe Roman sunt de la Ciucă, premierul american al României. Doar că nu se va întâmpla, indiferent cât de mare este ipocrizia politicianului român. Eventualul plagiat, dintr-o lucrare de care oricum nu auzise nimeni, este o glumă în comparație cu „sincopele” privind studiile din CV-ul lui Ciucă.
Ciucă i-a cerut explicații lui Roman. Serios?
Problema lui Ciucă nu este doar un doctorat care ridică suspiciuni privind respectarea normelor și deontologiei universitare. Tot ceea ce înseamnă cariera lui academică este o farsă, un fel de activitate științifico-... fantastică. La fel cum studiile sale sunt doar expresia modului în care sistemul este exploatat pentru parvenirea profesională.
Ciucă nu are absolut niciun program de studii urmat în afara sistemului militar. Educația lui este exclusiv militară și se limitează la studiile pe care armata le pune la dispoziția angajaților săi. În mod normal nici măcar funcția de șef al SMAp nu ar fi trebuit să-i fie accesibilă pentru că nivelul are deja implicații în legislația specifică societății civile. Este și motivul pentru care multe dintre normele legale au fost ignorate, anulate sau pur și simplu încălcate grosolan cu Ciucă la conducerea Armatei României.
Totuși, dacă în interiorul armatei se poate accepta un ofițer de nivelul unui general cu 4 stele fără absolut niciun program de studii civil, cu excepția ciclului primar și gimnazial, la nivel de ministru și, mai ales, prim ministru este absolut inacceptabil să nu ai absolut niciun fel de pregătire sau educație în afara celei cazone.
Asta în condițiile în care, conform CV-ului oficial de pe pagina Guvernului, întreaga carieră, de la funcții îndeplinite la studii absolvite, este sub semnul abuzului și eludării normelor.
În anul 1993, când devine student al Academiei de Înalte Studii Militare/ AISM, Ciucă nu îndeplinea condițiile de participare la examen. Rigorile impuneau o vechime minimă în grad și funcție, iar viitorul erou de la Nasiriah nu a îndeplint una din funcțiile care stau la baza carierei ofițerilor, aceea de comandant de companie. Când ai susținerea unui general ca Ilie Marin cerințele esențiale devin opționale.
Profesorul universitar Cătălin Avramescu a adus în discuție, într-un text pe pagina personală de FB, faptul că generalul Ciucă a participat la un program de masterat după ce obținuse titlul de doctor. Adică se afla în situația de a obține bacalaureatul după ce avea deja o licență. Nu este singura situație de acest gen în cariera sa. Cum nici răspunsul plin de impertinență și aroganță (transmis nu personal ci printr-o instituție a statului) nu este o excepție pentru actualul premier. (Între timp cele două texte și răspunsul cabinetului premierului au fost șterse, dar pot fi accesate din alte publicații online.)
În anul 1997, participă la un curs de stat major tip brigadă, în 2004 la un curs de „relații civil-militari” în Statele Unite, iar în 2005 la unul de limba engleză, terminologie NATO, în Anglia. Toate cele trei cursuri au fost inutile, nu au contribuit la completarea studiilor necesare evoluției în carieră și au reprezentat doar perioade de vacanță pentru ofițerul Ciucă Nicolae. Cursul de stat major avea nivel inferior licenței obținută în 1995, iar celelalte două cursuri veneau după mai multe misiuni externe în care tocmai „teminologia NATO” și „relațiile civili-militari” erau vitale pentru îndeplinirea atribuțiilor funcționale. Prin urmare, și-a îndeplinit nesatisfăcător sarcinile de serviciu și a fost trimis să-și „împrospăteze” cunoștințele sau pur și simplu fugea de responsabilități „refugiindu-se” pe la cursuri.
Un doctorat la fel de valoros ca bătălia care n-a fost
Există totuși o explicație pentru cursurile inutile la care a fost trimis sau a simțit nevoia să participe eroul „legendarei” bătălii de la Nasiriah. După articolul nostru din decembrie 2020 despre mistificarea de presă, regizorul Radu Dobrițoiu a construit un site întreg, într-o încercare disperată de a acoperi falsul. Sunt atâtea inepții în modul în care este prezentat un eveniment banal în economia unui teatru de operații încât greu îți poți imagina un consultant mai „competent” pentru Dobrițoiu decât Ciucă însuși. Inepțiile de pe site-ul menționat merită o analiză separată măcar pentru a-i explica lui Ciucă de ce respectiva „bătălie” a fost în fapt o misiune prost planificată.
De ce nu-l va demite Ciucă pe Roman? Pentru că el însuși este autorul unor lucrări „științifice” care ridică serioase semne de întrebare asupra seriozității sistemului românesc de învățământ.
Lucrarea de doctorat a premierului Ciucă, de la denumirea temei până la conținut, va face subiectul unei analize mai largi la momentul în care vom avea posibilitatea lecturării ei. Trebuie reținute însă câteva aspecte.
Pentru un maior care nu ocupase funcții decât la nivel de batalion a fost cel puțin ambițioasă analiza „dimensiunii angajării Armatei României în operații întrunite multinaționale”. Pe lângă faptul că titlul în sine este de o inepție greu de acceptat pentru nivelul unei lucrări științifice.
Mai întâi, Armata României s-a angajat ultimata dată în operații întrunite multinaționale în al doilea război mondial, dar cunoștințele generalului despre arta și istoria militară sunt atât de ... relative încât am putea manifesta clemență. În al doilea rând, la data alegerii temei, anul 1999, România nu mai era parte în nicio alianță și putea cel mult să participe în operații de coaliție, cu forțe militare. Armata României nu putea, însă, participa în niciun fel de operație întrunită multinațională, măcar pentru faptul că abia Constituția din 2003 a deschis această posibilitate.
Premierul României, generalul Ciucă, este un impostor demonstrat, un doctor care refuză să-și prezinte lucrarea științifică (deși de peste 18 ani culege foloase materiale de pe urma ei), un șef al Guvernului care are o educație exclusiv militară (și aia lipsită de consistență). Lucrarea de doctorat a premierului este bine păzită de UNAp, cea a ministrului de interne Bode pare a fi pierdută, Câmpeanu promite că o publică, dar nu e sigur când, Grindeanu este autorul unei lucrări în care peste 10% din text este copiat, iar Dîncu a tolerat și cultivat fabrica de doctorate de la SRI. În condițiile astea noi să ne supărăm pe Florin Roman? Păi are toate „calitățile” unui ministru în Guvernul lui „dottore” Ciucă.
