„Ce e val ca valul trece”

Am încheiat primul an pandemic, 2020, cu un Guvern Cîțu care promitea valuri de bunăstare și opulență, doar să așteptăm să treacă austeritatea. Valuri au venit, pandemice. Fiecare nou val s-a dovedit tot mai agresiv, iar prosperitatea a fost înlocuită cu zecile de mii de decese cauzate, în primul rând, de gestionarea iresponsabilă a unei crize tot mai previzibilă. Alegerile au fost mereu mult mai importante decât siguranța poporului. Farsa pe care se sprijină democrația românească se numește „proces electoral”. Noi votăm, ei aleg!

Am început al doilea an pandemic entuziasmați de valurile de vaccin care năvăleau peste țară. Promisiuni de revenire la normalitate. Un vaccin apărut „oportun” în urma unor cercetări care de peste 4 decenii au generat doar rezultate cel mult satisfăctoare. Prevăzători din fire am cumpărat doze de vaccin cât să „imunizăm” întreg Regatul Unit. După care ce nu am aruncat am donat, iar pe altele le-am vândut la prețuri de dumping. Astăzi deja „vaccin” este un cuvânt pe care îl rostim aproape în șoaptă. E sfânt vaccinul pandemic!

Am traversat anul 2021 loviți în valuri de creșteri ale prețurilor și o scădere a nivelului de trai cum greu anticipam în urmă cu 2-3 ani. Incompetența celor care ar trebui să anticipeze crizele și să aibă pregătite soluții pentru situații extreme au adus mare parte din popor în pragul disperării. Am avut iarăși parte de alegeri. Într-o perioadă în care Europa fiebea PNL își alegea liderul. Câteva săptămâni mai târziu s-au lepădat de Cîțu, atât PNL cât și Iohannis, mai ușor decât păcătoșii de Satană. 

Așteptăm anul 2022 cu o singură certitudine, indiferent ce ne promit cei de la putere mai bine nu va fi. Ei așteaptă banii din PNRR cu convingerea că le vor umple buzunarele, noi sperăm ca iarna să fie suficient de blândă cât să nu ne scoată săraci lipiți în primăvară. Ei își freacă mâinile de încântare, bucuroși că pesediștii și peneliștii au o singură culoare, a banilor. Se pot așeza la aceeași masă împreună, după ce s-au scuipta copios, doar să înfulece, hulpav, bugetul țării. Noi ne frecăm mâinile înghețate și ne uităm cum alt pachet de legi a fost modificat, iar o creștere a veniturilor cu 40 lei lunar ne este prezentată ca dovadă de mărinimie a guvernanților.

Justiția e oarbă. Legea de-a dreptul chioară

Ilegalitățile au început de multă vreme să fie tratate drept banalități, iar cei responsabili cu corectarea derapajelor sunt tot mai obișnuiți să întoarcă privirea în direcția opusă. Privim resemnați cum legea este aplicată discreționar și redusă la mijloc de coerciție pentru cei mulți și tot mai săraci. Opțională și rareori aplicată în rândul celor bogați și mai ales a celor aflați la putere, legea este obligatorie pentru ceilalți. Mulți și considerați tot mai proști.

Așa cum am mai scris, în repetate rânduri, avem un Guvern condus de un premier care se face vinovat de semnificative încălcări ale legii, dincolo de tot mai evidentele pete din biografie. Nu vom relua lungul șir al acțiunilor reprobabile, dintre care unele imorale, iar altele pur și simplu ilegale, dar vom reveni la intervale suficient de scurte cât să nu trăiască „farsorul de la Nasiriah” cu impresia că memoria colectivă e scurtă. Este speranța fiecărui politician, ca mizeriile și ilegalitățile de care se face vinovat să fie uita-te sau acoperite de alte subiecte, iar „demnitarul” să-și vadă liniștit de minciunile și „sforăriile” cotidiene. 

Avem tot mai mult un premier care își face cunoscută activitatea doar prin comunicate de presă și care refuză să răspundă acuzelor, directe sau voalate, apărute în mass media. Este adevărat, niciun trust media cu impact la nivel național nu este dispus să tulbure liniștea generalului. Întrebările privind multele „nelămuriri” din biografia celui care și-a construit imaginea cu falsuri și minciuni nu sunt fake news sau doar fum fără foc. Sunt reale și niciodată infirmate. 

Avem un premier care într-o lună de zile s-a întânit cu mai mulți americani decât investitori români sau sindicate. Dacă are cineva curiozitatea să numere câte întâlniri a avut Ciucă în ultimele 4 săptămâni cu diverși americani, mai mult sau mai puțin oficiali, va avea surpriza să constate că au fost mai mulți decât români. În România a vizitat o crescătorie de găini și aeroportul din Craiova natală, cu americanii s-a întânit inclusiv cu asociația investitorilor de peste ocean. 

Guvernul României, depozit de generali în rezervă

Reține însă atenția ultima indolență pe care și-a permis-o Ciucă al americanilor. Așa cum el a sfidat legea și a exprimat opinii politice, în public, sau pur și simplu s-a lăsat angrenat în jocul politic, deși era militar activ, la fel s-a întâmplat și cu „valoroasa” doamnă aflată de peste 5 ani în anticamera lui Patraulea de la Plenița. Paula Cristea (general maior în rezervă) a fost numită, în Ajunul Crăciunului, director de cabinet al prim-ministrului, cu rang de secretar de stat. Paula a avut, în data de 17 decembrie 2021, o emoționantă ceremonie de trecere în rezervă, la care au participat toți generalii și secretarii de stat din minister. Decretul prin care a fost trecută în rezervă, prilej cu care a primit a doua stea, a fost semnat de președintele Iohannis în data de 10 decembrie 2021. De reținut că prima stea a primit-o în urmă cu un an, iar funcția de pe care a trecut în rezervă era de general cu 3 stele. Astfel, doamna care nu a condus în viața ei o companie, a îndeplinit doar funcții administrative, are mai multe stele pe umeri decât mulți ofițeri care au condus brigăzi sau divizii.

Deși evenimentul nu a ținut foarte mult atenția mass media, în data de 9 decembrie 2021, prim ministrul Moldovei a făcut o vizită oficială în țara noastră. Primită cu onorurile cuvenite la Palatul Victoria, Natalia Gavrilița a fost întâmpinată de o delegație compusă din membri ai echipei lui Ciucă. Printre „somitățile” mai mult sau mai puțin intelectuale am fost „încântați” să o regăsim și pe consiliera ministrului apărării (la acea dată), Paula Cristea. În ce calitate se afla Paula Cristea în delegația oficială care a întâmpinat-o pe Natalia Gavrilița? La data respectivă era doar o prietenă a premierului Ciucă. Altă legătură cu Guvernul României nu avea! 

Curiozitatea angajării unui ofițer activ al Armatei României într-un eveniment eminamente politic a mai fost adusă în atenție și într-o altă știre din data de 10 decembrie 2021. N-a avut niciun ecou. Se pare că fărădelegea ajunge să fie privită cu indiferență de cei mai mulți și ignorată de mass media aflată în slujba Guvernului. Am ajuns, din păcate, timpuri în care legea nu mai reprezintă un obstacol pentru cei care vor să-și căpătuiască rudele, afinii, prietenii sau pretorienii. Noi toți suntem obligați să suportăm o legislație fluidă și modificată după bunul plac al guvernanților, ei nici măcar nu se străduiesc să mai păstreze aparențele. Dacă prim ministrul își permite încălcări grosolane ale legii ce așteptări să avem de la cei din administrația locală?   

România ne/toată e indiferentă

România (ne)toată nu are o problemă cu managementul la nivel înalt şi nici cu clanurile mai mult sau mai puţin politice care pauperizează masele întru sfânta bunăstare personală! România (ne)toată nu are o problemă cu Guvernul impotent, cu Parlamentul indolent şi nici cu aleşii locali, care au transformat aproape fiecare unitate administrativă în feudă personală! România (ne)toată nu are o problemă cu burlescul unei societăţi concentrată exclusiv pe consum şi bârfă, cu grotescul unei justiţii care își împarte doar privilegii și rareori dreptate şi nici cu comicul situaţiilor absurde, în care "deontologii" din mass media prestează, cu elan şi pasiune de cocotă ieftină, exclusiv la comanda patronilor şi/ sau agenţiilor care plătesc. 

La sfârșitul fiecărui an speranțele suspină sub umilințele veșnicelor promisiuni, zilele adună tot mai multe aşteptări deşarte, iar praful se aşterne peste entuziasmul proiectelor mai mereu eşuate. Nu există soluţii, imposibilul prinde contur, iar în realitate viaţa ne este tot mai plină de amar şi noroi. Pare că nimic şi nimeni nu mai poate să ne ajute să ieşim la mal, dintre valuri. 

Bucurii, speranţe, împliniri, realizări, dragoste... tristeţi, dezamăgiri, eşecuri, lacrimi, regrete... s-a mai terminat un an! Mai trece un an, mai așteptăm încă unul și… cam atât.