Afaceri cu moartea: ruinarea Institutului Cantacuzino și „coronavirusul” incompetenței

de Edward Pastia miercuri, 12 februarie 2020
Covid 19. Așa a fost botezat coronavirusul care a băgat China în sperieți. Și o bună parte a restului lumii, mai ales dacă alegi să te informezi exclusiv din mass-media. Apropo de informare, dacă nu din presă, atunci de unde? Uite, în România, vârful de lance în lupta împotriva unor astfel de epidemii/pandemii ar trebui să fie Institutul Cantacuzino.
Opinie
Imagine articol
<p>Specialiștii institutului ar trebui să iasă în conferințe publice, să spună concluziile lor, să facă recomandări pe baza schimbului de informații și experiențe cu specialiști din OMS și, evident, din China.</p><p>De ce Institutul Cantacuzino? Pentru că asta are în obiectul de activitate - prevenirea și combaterea unor astfel de boli provocate de viruși și alți „micro-ucigași”, dezvoltarea de strategii coerente. Pe lângă producerea de vaccinuri de toate felurile, inclusiv antigripal. Ce este acum Cantacuzino? O ruină, din toate punctele de vedere. De exemplu, dacă vrei să afli ceva despre Covid 19 de pe site-ul institutului, vei avea o mare surpriză. Este doar un comunicat de anul acesta, „main-ul” paginii fiind ținut de o analiză a modului în care bacteriile au devenit „imune” la antibiotice. Apoi un comunicat din noiembrie despre nimic, fotografii cu plantat copăcei, dezveliri de statui, ședințe de lucru cu (pesemne) medici militari - sper să nu fie vorba de infanteriști.</p><p>Apropo de Institutul Cantacuzino. Ultima lui mare reușită a fost legată de vaccinul împotriva gripei porcine. A fost unul dintre cei 8 producători ai lumii. De atunci, „virusul” corupției și incompetenței a distrus încetul cu încetul tot ce avea mai bun: laboratoare, clădiri, ferme de producere a cobailor dar, ÎN SPECIAL, a „ucis” o mulțime de specialiști.</p><p>Au fost invocate tot felul de cauze pentru mizeria în care a ajuns unul dintre cele mai renumite institute de cercetare de pe planetă. S-a început cu interese imobiliare, s-a continuat cu grupuri de interese legate de importul altor produse similare (nici vorbă de Pasteur sau Glaxo) și s-a ajuns la incompetență.</p><p>Armata, în subordinea căreia este acum institutul, a mai încercat să schimbe câte ceva, face angajări însă, atâta timp cât producția este zero, și șansele de a mai supraviețui tind către aceeași cifră.</p><p>Distrugerea Institutului Cantacuzino, un obiectiv de securitate națională, poate fi încadrată ușor la trădare. Dar nu ne mai impresionează nimic. Avem treabă cu anticipatele și linșajul politic.</p>