„La vremuri noi, tot noi”
În urmă cu peste 3 decenii condamnam comunismul și pentru cenzura agresiva pe care o practica. Eram însetați de libertate și adevăr, iar puținele mijloace media disponibile erau puternic influențate de dispozițiile partidului unic. Nu întâmplător primele publicații reformate sau înființate după „fuga dictatorului” și-au atribuit (sau păstrat) denumiri ca: Libertatea, România Liberă, Tineretul Liber și Adevărul.
„De Crăciun ne-am luat raţia de libertate” era unul din sloganurile din decembrie 1989. Câtă inconștiență pentru un popor cu pretențiile unei istorii multimilenare? Stăpânii, locali sau fanarioți, medievali sau contemporani, ne-au acordat iluzia libertății doar pentru câteva momente, apoi au întreținut-o prin manipulare, dezinformare și cenzură. În 1989 nu s-a inventat nimic. Au rămas aceeași oameni. În politică, în viața publică, în mass media.
Infomația Bucureștiului s-a transformat din „organ al Comitetului Municipal al PCR” în Libertatea, echipa, însă, nu s-a schimbat. La fel s-a întâmplat cu Scânteia Tineretului, „organ al CC al UTC”, care a devenit Tineretul Liber sau cu Scânteia, „organ al CC al PCR”, care a descoperit Adevărul. Și așa i-a rămas numele. Cotidianul „Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste” și-a păstrat denumirea. De la 1877, trecând prin perioada în care apărea în ilegalitate, susținând Uniunea Patrioților, sau prin „deceniile de împliniri mărețe” ale comunismului, România Liberă a supraviețuit până astăzi. Toate patru și-au dat jos lozinca „Proletari din toate țările, uniți-vă!” și au vopsit gardul.
Încet, dar sigur și consecvent, toate publicațiile menționate și-au găsit patron sau au dispărut. „Investitorii” autohtoni care au trecut prin acționariatul Adevărul și România Liberă au fost pe cât de controversați pe atât de interesați de o politică editorială care să le satisfacă interesele. Libertatea a trecut, în 1994, în portofoliul grupului elvețian Ringier.
În plină pandemie, Marc Walder, CEO Ringier și acționar minoritar, a declarat „În toate țările în care activăm – și m-aș bucura dacă asta ar rămâne în acest grup – am spus din inițiativa mea: Vrem să sprijinim Guvernul prin mediatizarea noastră, că e important să trecem bine criza (...) Trebuie să încercăm ca politica, fie că acționează suficient de repede, suficient de consistent, insuficient de consistent etc., să nu piardă oamenii. Și aici mass-media nu trebuie să creeze o divergență între societate și guvern”.
Într-o încercare de limitare a pagubelor de imagine, create de sinceritatea lui Walder, ziarul Libertatea titra, la începutul acestui an: „O declarație incorectă a șefului grupului Ringier. Nimeni nu s-a amestecat în conținutul ziarelor din România”. Îi credem pe cuvânt, mai ales că circumstanțele sunt simple coincidențe nefericite.
Marc Walder făcea declarația pe 3 februarie 2021, în cadrul unei sesiuni online a „conversațiilor inspiraționale” susținute de Societatea Elvețiană de Management și, ce este foarte important, solicita discreție asupra celor afirmate. Atât de intimă a fost dezbaterea încât abia după 11 luni au fost făcute publice gândurile sale, despre care angajații din România nici nu auziseră. Din întâmplare, Ringier România este grupul din presa scrisă care a primit cei mai mulți bani de la Guvernul României în pandemiei.
Tragediile din Cetatea ciobănașului Flutur
N-ar trebui să ne suprindă că informațiile despre pandemie au o singură direcție, că adevărul absolut este deținut de o singură parte, iar dezbaterea este interzisă sau ignorată. Guvernul României nu are răspunsuri, dar nu suntem singura țară care încearcă să acopere rarele „ieșiri în decor” ale celor care au curajul să conteste unele aberații.
Știrea despre ordinul emis de judecătorul federal Mark Pittman din Texas prin care dispunea ca într-un termen de 8 luni FDA SUA să pună la dispoziție documentația care a fost analizată pentru acordarea licenței de utilizare a vaccinului COVID 19 produs de Pfizer a fost total ignorată de televiziuni. Faptul că FDA a reușit să parcurgă, în câteva săptămâni, 450.000 pagini din dosarul vaccinului nu a stârnit reacția mass media românească. E greu să comunici informații care ar putea genera dezbatere când Guvernul și partidele îți susțin trustul de presă cu milioane de euro.
În urmă cu 3 săptămâni Tribunalul Suceava a admis, în parte, cererea de despăgubiri și a obligat Spitalul Județean Suceava la plata unor daune morale în valoarea de 5000 euro. Cererea a venit din partea soției unei persoane care s-a internat cu o problemă medicală în data de 14 ianuarie 2021, fără a fi infectat cu COVID-19. În spital a fost confirmat pozitiv în data de 4 februarie, iar două zile mai târziu a decedat.
Instanța a reținut că „a fost o cruzime, un comportament inadmisibil, lipsit de compasiune și bun-simt, ce a avut un impact puternic asupra sa, îngrozindu-l și demoralizându-l profund” discuțiile pe care personalul medical le aveau de față cu pacientul. În secția de boli infecțioase, medici și asistente, discutau în prezența pacienților despre ,,care moare și care trăiește” dintre cei internați sau că ”cine ajunge la intubare moare”. Ultima convorbire pe care reclamanta a avut-o cu soțul a fost în data de 5 februarie 2021 după ora 17, bruiată de țipetele asistentei și încheiată în lacrimile celor doi soți.
Spitalul Județean Suceava a fost primul focar de coronavirus din România. În primăvara anului 2020, 28 de pacienți au murit din cauza nerespectării regulilor de către fosta conducere a unității medicale. Același spital unde în urmă cu câteva zile a fost descoperit un alt focar de Covid-19, 43 de angajați fiind testați pozitiv. Joi, 3 februarie 2022, 329 pacienți au fost evacuați ca urmare a unui incendiu. Spitalul din zona controlată autoritar de unul din cei mai autoritari baroni PDL, mutat între timp la PNL, Gheorghe Flutur: romanticul admirator al Elenei Udrea, cel care picta cu oi pe dealuri.
Trebuie remarcat că TVR 1 și ziarul Libertatea au fost singurele mijloace media care au transmis informația, din topul televiziunilor sau publicațiilor naționale. Restul? Tăcere.
Vești de la Antipozi, despre anti... informare
La sfârșitul lunii ianuarie, cotidianul austriac „OE24” publica un material sub titlul „Mückstein sub presiune!”. Fără foarte multe comentarii este prezentat textul integral al scrisorii pe care Curtea Constituțională a Austriei a trimis-o către Ministerul Sănătății.
Până la data de 18 februarie 2022, Wolfgang Mückstein, ministrul sănătății, are termen să răspundă la întrebări, despre pandemie și situația sanitară generată de aceasta.
Citând un raport din 11 octombrie 2021 al cotidianului austriac Die Presse, Curtea începe prin a menționa că au fost cazuri de pacienții aflați la terapie intensivă din cauza unei insuficiențe renale care „ar fi fost declarați drept cazuri Corona” doar pentru că „se întâmpla să fie testați pozitiv”. Se solicită informații, printre altele, despre numărul spitalizărilor și deceselor persoanelor infectate cu SARS-CoV-2 care au fost internate în unități de terapie normală sau intensivă decedate „din cauză” sau „infectate cu” SARS-CoV-2. O nuanță care face diferența.
„Care este factorul prin care se determină că vaccinarea reduce riscul de îmbolnăvire severă? (...) Din informațiile prezentate de presă, se aduce în discuție o reducere a riscului de până la 95 % (...) Ce înseamnă reducerea riscului absolut și relativ în acest context? (...) în condițiile în care riscul general de a muri din cauza Covid-19 (nediferențiat în funcție de vârstă și starea de sănătate) pare să fie în prezent de 0,1516 %?”.
„Care a fost incidența medie la 7 zile în ianuarie 2022 la persoanele fără vaccinare împotriva COVID-19, la cele vaccinate, dar pentru care nu au trecut 14 zile de la a doua doză, apoi la cei care și-au finalizat „imunizarea de bază” (fără doza „booster”) și în final la persoanele care au primit și doza „booster”? Cu câte procente se reduce riscul infectării în situația carantinei totale pentru o persoană nevaccinată?” Sunt doar câteva din cele 28 de întrebări pe care le conține documentul.
La două zile după primirea scrisorii, de către ministrul sănătății, Austria a ridicat carantina totală impusă persoanelor nevaccinate. Asta deși Parlamentul de la Viena aprobase încă din 20 ianuarie obligativitatea vaccinării pentru persoanele adulte sub sancțiunea unor amenzi care pot ajunge până la 3600 euro.
În încheierea scrisorii Curtea menționează o altă informație din presă „în decembrie, cotidianul Der Standard informează că au fost cu o treime mai puține decese cauzate de Covid-19 în 2021 în comparație cu anul precedent, dar că mortalitatea calculată săptămânal a fost mai mare (...) Este adevărat? Dacă da, care a fost mortalitatea totală suplimentară în 2021 care nu a putut fi explicată prin decesele cauzate de Covid-19 și care este explicația pentru această mortalitate în exces?”
Știrea publicată de „OE24” nu a fost preluată de nicio publicație din Europa. Abia după ce publicația neozeelandeză „nzherald.co.nz” a adus-o în atenție a început să circule și într-o anumită parte a mass media. În România nu a preluat-o, iarăși, nimeni. Cu excepția Hotnews, care oferă scurte pasaje din scrisoare, diluate abil printre multe rânduri cu informații mai vechi. Ce-i drept pune la dispoziție întreg textul original.
Nimeni nu dorește să se infecteze sau să fie spitalizat, din cauza coronavirusului sau pe fondul acestuia. Faptul că unele persoane mai au curajul să pună întrebări nu este sinonim anarhiei sau abaterii de la lege. Majoritatea celor care (încă) refuză serul anti-covid sunt persoane care au fost inoculate și la rândul lor au apelat la vaccinuri penta sau heptavalente pentru copiii lor.
Am trecut ușor peste faptul că actualul președinte a refuzat orice dezbatere în campania electorală, cu atitudinea unui grof care nu se coboară la nivelul iobagilor. A fost primul semnal că întrebările sunt interzise.
