Cătălin, Cătălin / E băiatul cel mai fin

Nu doar Moș Crăciun aduce daruri. Când ai un ministru al justiției cum este Cătălin Predoiu, sensibil la greutățile celor pe care-i păstorește, darurile vin pe neașteptate… sau nesimțite. Este de notorietate „insuficiența” veniturilor magistraților, faptul că acestea „abia” dacă le asigură zeci de mii de lei lunar. În activitate sau la pensie, magistrații au nevoi superioare celorlalți cetățeni. Pâinea lor e mai albă, carnea mai ecologică și laptele din văcuțe hrănite cu Milka. Cât despre utilități, greu este să plătește gaz și curent în vile de peste 200 mp. Situația disperată a lucrătorilor din magistratură reclama intervenția imediată a unui politician capabil să răspundă provocărilor. 

Pe cale de consecință, salariile și pensiile magistraților vor crește, în baza unui ordin al ministrului justiției, cu 30%. Un fleac! Mărunțiș. Deși în baza OUG 130/ 2021 toate veniturile bugetarilor sunt practic înghețate la nivelul lunii decembrie 2021, iar aplicarea prevederilor Legii-cadru 153/ 2017 este prorogată, pentru magistrați s-a găsit o soluție. Era și păcat! Dacă nici cei care veghează aplicarea legii nu sunt capabili să o „modelez” în interes personal, atunci cine? Din pixul ministerial și pe un cadru legal discutabil, valoarea de referință sectorială a fost majorată de la 465 lei la 605,225 lei, începând cu 30 decembrie 2021.

Cătălin Predoiu emite, astfel, un ordin de ministru prin care la art.2 își stabilește sarcina ca până la 4 februarie 2022 să emită alte ordine de ministru prin care să stabilească drepturile salariale individuale. Un ministru responsabil, care-și dă de lucru, nu are cum să nu pară ocupat, îngândurat, încrâncenat… și tot așa. 

Ordinul de ministru vine totuși cu ceva întârziere. Magistrații oricum realizaseră deja condițiile pentru mărirea cu 30% a salariilor încă din anul 2020. Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii și majoritatea Curților de Apel din țară au avut grijă să acorde nu doar creșterea respectivă, dar și plata retroactivă a diferenței până la limita perioadei de prescripție pentru „personalul auxiliar de specialitate și conex”. Restul era doar o formalitate.

De altfel, fostul ministru al justiției, Stelian Ion, a fost acuzat de „presiuni inadmisibile asupra instanțelor” printr-o scrisoare semnată de 12 șefi ai Curților de Apel. Scrisoarea a fost provocată de faptul că Stelian Ion l-ar fi amenințat pe președintele CA Timișoara cu „închisoarea dacă emite acte administrative privind drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, dar pentru care nu au fost alocate fonduri în bugetul pe 2021”. Culmea este că respectivul președinte nu a solicitat sprijinul sau susținerea și a declarat că nu s-a simțit niciun moment amenințat. 

Ce dacă-i prost? E ordin!

Ordinul de ministru, semnat de Cătălin Predoiu, a fost doar o formalitate, iar conținutul acestuia arată că mai puțin contează argumentele când „magistrații” sunt deciși să-și acorde un spor financiar. În preambul se aduce în susținere OUG 130/ 2021. „Ordonanța trenuleț” care stabilește, prin derogare de la Legea 153/2017, „cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2021”. 

Deși se face referire și la Legea 153/ 2017 se aduc în susținere norme de salarizare anterioare, abrogate expres prin intrararea în vigoare a acesteia. Invocarea Deciziei Curții Constituționale nr.794/ 2016 „prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.31 alin. (11) din OUG 57/2015” relevă cel puțin superficialitate în redactarea unui ordin de ministru. 

Ordinul de ministru stabilește o creștere a valorii de referință sectorială pe baza unei decizii a ÎCCJ care a respins ca indamisibilă o sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti privind egalizarea valorii de referinţă sectorială acordată consilierilor de probaţiune cu cea acordată magistraţilor. Decizia în cauză nu obliga la nimic Ministerul Justiției și nu are legătură directă cu salarizarea magistraților. Faptul că „au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive, care au recunoscut dreptul magistraţilor la o indemnizaţie calculată pe baza valorii de referinţă sectorială de 605,225 lei” privește direct persoanele care și-au câștigat dreptul respectiv. 

În cele din urmă, argumentul suprem al ministrului Cătălin Predoiu a fost că în lipsa respectivului ordin ministerul s-ar fi expus numeroaselor procese pe care magistrații ar fi putut să le deschidă. Pe scurt, a luat Cătălin inițiativa de a-i scuti pe magistrați de procese penibile prin care să ceară unul altuia o mărire de salariu. 

Avem o lege unică a salarizării, din anul 2017, prin care speram ca remunerația tuturor angajaților din sectorul bugetar să fie așezată pe baza unor principii solide, enumerate chiar în debutul normei. Legea a cunoscut sute de derogări, prorogări și excepții. Pentru unele „familii ocupaționale” s-a aplicat în totalitate, pentru altele întârzierile sunt deja de peste doi ani. Acum aflăm, însă, că ministrul justiției poate crește salariile judecătorilor printr-un simplu ordin și o modificare a valorii de referință. Ce rost mai are legea dacă unii își pot asigura ce nivel de salarizare doresc?

Mai egalii noștri

Nicio acțiune în justiție, prin care magistrații și-au solicitat drepturi, nu a fost tergiversată. Toate au fost soluționate favorabil și cu celeritate. Pentru noi, cei care nu facem parte din magistratură sau zone apropiate acesteia, un proces durează cel puțin un an, în cel mai fericit caz. Deseori hotărârea instanței ține mai mult de dispoziția de moment a judecătorului decât de aplicarea corectă a legii. Ca să nu mai amintim că trei sferturi din cauze nici măcar nu ajung în stare de judecată acțiunile fiind respinse pe procedură, unele pentru neachitarea taxei de timbru de... 80 de bani. În cauzele împotriva statului rareori cetățeanul are parte de decizii favorabile. România este țara în care cele 3 „puteri din stat” trăiesc într-un concubinaj fericit. Între timp s-a insinuat și mass media. Banii sunt liantul care cimentează „prieteniile împotriva naturii”.

În anul 2020 România s-a aflat pe locul 4 în Europa la numărul de plângeri și condamnări la CEDO, după democrațiile „consolidate” din Rusia, Turcia și Ucraina. Încă o situația în care ne-am așezat confortabil pe ultimul loc în UE. În ultimii 5 ani s-au plătit despăgubiri de peste 50 mil. euro. Trebuie remarcat că doar în prima jumătate a anului trecut s-au plătit peste 20 mil euro, față de 2,5 mil euro în 2017 sau 5,5 mil euro în 2018 și 2019. Practic cu creșterea veniturilor judecătorilor a venit și cea a despăgubirlor la care ne obligă CEDO. Concluzia este evidentă, creșterea veniturilor magistraților nu a fost acoperită de performanță, dimpotrivă. 

Judecătorii sunt independenți, inamovibili și, se pare, intangibili. Astăzi, judecătorii sunt legea, iar Parlamentul este nu doar o anexă a Guvernului, dar și o structură tot mai mult subordonată puterii judecătorești. Asta și pentru că în aceasta „putere judecătorească” s-a insinuat și Curtea Constituțională, care nu este totuși instanță. 

„Eliminarea pensiei de serviciu a magistraţilor, contravine principiului independenţei judecătorilor”, mai ales că „pensiile magistraților sunt protejate de Constituție” ne spune Curtea Constituțională, interpretând în interes propriu Legea Fundamentală. În realitate faptul că „judecătorii sunt independenți și se supun numai legii” nu are legătură cu veniturile salariale sau pensile magistraților. Dintr-o decizie a CCR am aflat că nicio pensie (de serviciu, specială sau contributivă) nu are garanții constituționale cum are cea a magistraților. Un abuz de putere și un conflict de interese pe care foarte puțini au încercat să-l dezbată și care a fost repede uitat. 

A fost doar începutul, între timp am ajuns în situația absurdă ca o categorie socio-profesională să-și stabilească singură nivelul de referință sectorial și să-și acorde discreționar creșteri salariale fără ca nimeni să mai protesteze. Când vine vorba de militari, polițiști, medici sau profesori avem mereu opoziția sectorului privat care reclamă salariile prea mari din sectorul bugetar. Plus inflamarea instantă a mass media. Care, altfel, tace complice când vine vorba de magistrați. Despre judecători sau procurori dezbaterea se oprește imediat ce ne minunăm că au cele mai mari venituri din Europa raportat la nivelul fiecărei țări. În România raportul dintre salariul magistraților și cel mediu este de 1 la 8, față de Germania unde este de 1 la 1,6. 

Creștera salariilor magistraților, într-o perioadă în care întreaga țară se zbate în austeritate, seamănă izbitor cu contractele de multe milioane de euro pe care marile trusturi de presă le-au primit în pandemie. Guvernul și partidele politice, sub diferite forme, au plătit sume importante de bani unei mass media tot mai obedientă. Prin creșterea cu 30% a salariilor din justiție Guvernul își asigură complicitatea acesteia. Starea de alertă, OUG 130/ 2021 sau celelalte decizii din pandemie expun politicienii la foarte multe procese. Cât de independentă este o Justiție care primește o creștere de 30% în condițiile unui buget al ministerului diminuat cu 8% față de anul anterior, rămâne de văzut.