Coronavirusul care ne ascunde adevărul
De la o populație a României de 23,2 milioane locuitori în 1990, am scăzut la 19,2 milioane locuitori în 2020. Cum am pierdut 4 milioane de locuitori în 30 de ani se pare că nu interesează pe nimeni. De la 314.000 născuți în 1990 am scăzut până la 178.000 în 2020. În tot acest timp decesele au crescut de la 247.000 în 1990 la 297.000 în 2020. Anul trecut s-au întâmplat cu 35.000 mai multe decese decât media ultimilor cinci ani anteriori. Am putea aduce ca argument pandemia și decesele raportate ca fiind cauzate de COVID, dar acestea reprezintă mai puțin de jumătate, 17000. Diferența având cauzele principale tocmai în indiferența față de cei care au neșansa unor boli mai puțin mediatizate.
Anul trecut au fost raportate cu 18.000 mai multe decese cauzate de boli ale aparatului circulator și ale celui respirator (plus 17.000 decese raportate ca fiind cauzate de covid). Totuși, trebuie reținut că un procent important din bolnavii uciși de Covid aveau comorbidități care au redus substanțial răspunsul organismului. Tocmai afecțiunile medicale care au fost comunicate ca prezentând un risc ridicat pentru pacienții infectați cu Covid sunt și cele care au cunoscut o creștere a numărului de decese. Astfel, numărul deceselor cauzate de diabetul zaharat a crescut cu 35% în timp ce bolile infecțioase și parazitare au cunoscut o creștere de 20%. Doar pacienți care nu au fost infectați deloc cu SARS COV-2.
În anul 2020 numărul cazurilor de gripă s-a dublat, ajungând la aproape 30.000 față de 14.000 în anul 2019. De remarcat că numărul cazurilor de gripă din anul 2019 este mai mare decât numărul total raportat în perioada 2014 -2018, iar cel din 2020 mai mare decât numărul cumulat al celor 10 ani anteriori.
Statistic nu stăm rău
La o populație a României care a scăzut cu aproape 20% numărul deceselor crește considerabil, iar cel al nașterilor scade dramatic. Sporul natural a scăzut de la un pozitiv 67.000 în anul 1990 la un negativ – 57.244 în 2019, prăbușindu-se efectiv la - 118.736 în 2020. Dacă se menține trendul și dacă nu se intervine agresiv populația României va scădea sub 15 milioane în mai puțin de 20 de ani.
Cauzele sunt complexe și includ toate elementele care asigură sănătatea și supraviețuirea unei națiuni. Politica, economia, educația, sănătatea sau protecția mediului înconjurător sunt sectoare în care corupția și interesele tribale au devenit endemice și imposibil de controlat. România a ajuns nu doar groapa de gunoi a Europei, dar, conform datelor oficiale, un real spațiu de exterminare a propriei populații.
Ne-am declarat permanent nemulțumiți de serviciile medicale, politica de sănătate și situația din spitalele sau unitățile sanitare românești. Ne-am raportat mereu la vest și păstrăm privirea orientată către Occident, de unde sperăm să ne fie livrate soluțiile. Adevărul este că multe din miturile pe care ne-am obișnuit să le acceptăm cu seninătate sunt în fapt doar adevăruri cosmetizate sau interpretări deformate ale situației reale. Realitatea este că spitalele noastre sunt incapabile să asigure asistență medicală la nivelul celor din vest, în principal, din cauza celor care le administrează și a personalului medical care le exploatează în interes personal sau de grup.
Numărul medicilor din România nu este atât de dramatic inferior celui din Germania, Spania sau Italia. Aveam mai mulți medici la mia de locuitori decât Marea Britanie sau Luxemburg și aproape la același nivel cu Franța și Belgia în anul 2018. Trebuie avut însă în vedere că, în ultimii doi ani, se remarcă o creștere semnificativă a medicilor, de la 59.000 în 2015 la 65.000 în 2020. De la începutul pandemia, dar tot mai vizibil în ultimul an, se constată un exod invers al medicilor, din țările de emigare către cele natale. România nu face excepție și nu întâmplător se remarcă o creștere semnificativă în rândul asistenților medicali, de la 120.000 în 2015 la 138.000 în 2020.
România are, față de statele din Vest, avantajul unui corp medical mult mai tânăr. În Italia procentul medicilor peste 55 de ani este de 56%, iar în Germania sau Franța depășește 45%. În România se păstrează un echilibru rezonabil, doar 22% din medici depășind 55 ani, iar 31% fiind chiar sub 35 de ani, procent egal cu cel din Olanda sau Marea Britanie. S-ar crede că un corp medical tânăr poate aduce un aer prospăt și o abordare centrată pe pacient a actului medical. Realitatea chiar asta este, cei mai mulți dintre medicii tineri asigură actul medical cu respect pentru Jurământul lui Hipocrat.
Avem de toate, mai puțin sănătate
În România ultimilor 2 ani s-au stins din viață mai mulți concetățeni ai noștri decât în oricare din cei 30 de ani anteriori. Nu doar pentru că ne-au lovit valuri de pandemie fără sfârșit. S-a întâmplat pentru că cei din sistem nu se sfiesc să exploateze oportunitățile pentru a prospera, împreună cu familiile și cu cei pe care îi servesc. Numărul paturilor în spital a scăzut cu 45% de la 207.000 în 1990 la 134.000 în 2020, deși numărul spitalelor (publice și private) a crescut de 412 în 1995 la 527 în 2020.
O scădere dramatică, dar care explică situația asistenței medicale, mai ales în mediu rural, se constată în ce privește dispensarele medicale. În anul 1995 erau înregistrate 6.000 astfel de unități, față de 184 în 2020. Este adevărat că multe din ele s-au transformat în cabinete ale medicilor de familie, dar serviciile furnizate de aceștia sunt, de cele mai multe ori, net inferioare unui dispensar medical. O transformare la fel de spectaculoasă au cunoscut cele 1527 de cabinete stomatologice publice din anul 1995 care au fost compensate de cele 15.617 cabinete private în 2020. Publice au mai rămas doar 33. Din 521 policlinici publice în urmă cu 25 de ani mai regăsim astăzi... doar 4, la care se adaugă încă 81 private. O canibalizare a sistemului sanitar din care au câștigat, și continuă să o facă, toți cei care căpușează Sănătatea, în detrimentul pacientului, tot mai neglijat.
În anul 1995 România avea 957 de farmacii. Anul trecut erau înregistrate 7.604 farmacii și 1.714 puncte farmaceutice. O creștere de peste 1000% a unei industrii, cea a desfacerii de medicamente și, mai ales, a miilor de produse care asigură automedicația. Pentru o țară a cărei populații cunoaște o rată a mortalității dublă față de vestul Europei și depășită doar de Bulgaria, România reprezintă o piață de desfacere aproape unică pentru industria Big Pharma. Paradoxul face ca niciodată, fără excepție, medicamentele de care am avut nevoie nu au fost disponibile. De la vaccinurile copilăriei la tratamentele pentru cancer, de la medicația pentru diabetici la cea pentru cei infectați cu coronavirus, în România nu găsești nimic din ce ai avea nevoie. Firesc se pune întrebarea, cum supraviețuiesc cele aproape 10 mii de unități comerciale care desfac medicamente? Practic avem o farmacie/ punct farmaceutic la mai puțin de 1000 de locuitori cu drept de vot. Altfel spus, avem câte o farmacie pentru fiecare medic de familie.
Asistența medicală de urgență a cunoscut o scădere semnificativă în anul 2020 față de anul 2019, în condițiile unui sistem medical centrat covârșitor pe pandemia de coronavirus. De la 2,6 mil de persoane transportate de către servicii de urgență în anul 2019, la 2,3 mil în 2020, deși autospecialele sanitare abia dacă au avut timp să alimenteze.
Malpraxisul, extins până către crima cu premeditare, este acoperit de dispozițiile care interzic autopsia în cazul pacienților declarați decedați ca urmare a coronvirusului. Asta în condițiile în care aproape fiecare dintre noi cunoaște cel puțin un exemplu de persoană decedată care nu era infectată, dar a fost raportată ca fiind deces covid. Ce se întâmplă însă cu investigațiile care ar trebui să aibă loc în cazul altor decese? Cele cauzate de interzicerea accesului la servicii medicale vitale sau cele provocate de indiferența pe care autoritățile și medicii o manifestă față de celelalte boli. Mai mulți români mor din cauza distrugerii deliberate a sistemului sanitar din ultimii 2 ani decât din cauza covidului, dar se pare că nimeni nu este dispus să reacționeze. Sponsorizările să curgă în valuri mai dese decât pandemia, restul ascundem sub preș. Apoi ni-l tragem de sub picioare.
