„Talibanii” de la CSA Steaua
Conducerea CSA Steaua a apelat la externalizarea managementului secțiilor sportive către o „fundație” din exteriorul clubului pentru aproape toate sporturile de echipă. În anul 2017, Virgil Stănescu, cel care făcuse din secția de baschet afacere privată, recunoștea, într-un interviu: „De când am preluat Steaua, sunt atâtea oportunităţi şi atât de multe de făcut, încât mă simt ca un copil în cofetărie…”. Inocența din declarația lui Stănescu nu poate fi invocată drept circumstanță atenuantă, dar este o recunoaștere a modului în care a exploatat, în interes personal, clubul.
Bogdan Marinescu a fost un rugbist mediocru, legitimat la CSA Steaua și încadrat ca militar cu contract, la început. A trecut apoi prin Corpul subofițerilor, o perioadă relativ scurtă. În cele din urmă a ajuns ofițer, pentru ca astăzi, maior la 36 de ani, să se laude deseori cu o avansare înainte de termen, pe care i-ar fi promis-o secretarul de stat Bălu. Marinescu este cel pe care gruparea din care mai fac parte Barbu și Pîrcălabu îl pregătește pentru a prelua conducerea CSA Steaua. Un grup puternic căruia i se alătură și col. Daniel Gavra sau col. Adrian Lucan, aduși în unitate și „controlați” pe mai departe de fostul comandant, gl.bg. (rz) George Boroi, cel de numele căruia se leagă o perioadă tristă și controversată din istoria clubului militar.
Tatăl lui Marinescu este un alt „suporter cu beneficii” al clubului militar. Prin fundația sa, „Steaua Rugby”, Marinescu senior a filtrat multe din sponsorizările acordate secției rugby a clubului. Curios că, deși Fundația „Steaua Rugby” a fost notificată oficial cu privire la utilizarea unei denumiri asociată clubului, aceasta nu a încercat să o schimbe. De altfel, nici conducerea CSA Steaua nu a fost foarte hotărâtă în a elimina confuzia.
Plăcile de marmură și „legendele” din Ghencea
Între timp secția de fotbal seniori este vedeta CSA Steaua. Este motivul pentru care Marinescu junior a fost numit șef și peste aceasta. De altfel fotbalul este singura disciplină care are 3 manageri sportivi: George Ogăraru, Nicu Alexandru la juniori și Bogdan Marinescu la seniori. Acesta din urmă este manager peste tenis de masă, rugby și… fotbal seniori. Modul în care George Ogăraru a fost îndepărtat, după promovarea în liga secundă și inaugurarea oficială a stadionului, este reprobabil din punct de vedere moral. Altfel, nici Ogăraru nu este chiar un personaj căruia să-i plângem de milă. Încasează pe mai departe 4.500 de euro lunar de la Armată și tot managerul unei secții rămâne.
Fotbalul a devenit ceea ce voleiul, rugby sau baschetul au fost permanent, surse de venituri pentru diverse grupuri de interese. Mulți refuză să recunoască astăzi faptul că echipa de fotbal, aflată acum în liga secundă, n-ar fi existat fără determinarea dovedită de col. Talpan în susținera cauzei clubului militar. Stadionul fără echipă ar fi fost doar o investiție inutilă. Oricum este cel puțin discutabil motivul pentru care Armata are în administrare un stadion cu o capacitate de 31.254 locuri! Doar dacă Ciucă dorește ca instruirea Forțelor Terestre să aibă loc centralizat. Personaj incomod și cu intervenții care au depășit exigențele militare, provocându-i daune cel puțin în interiorul Armatei, Talpan este cel care le-a oferit „craioveanului” Ciucă și dinamovistului Bichir cadrul legal pentru o echipă de fotbal cu un buget de peste 5 mil. euro.
România și Armata ei au pus la dispoziția unei echipe din eșalonul fotbalistic secund o arenă nouă în valoare de 100 mil. euro, plătiți din bani publici, dar istoria îi va reține pe „reprezentanții MApN care au participat la realizarea Stadionului Steaua”. De pe o placă din marmură neagră, amplasată la noul Stadion, generațiile viitoare vor afla că, fără aportul miniștrilor apărării Leș, Fifor sau Ciucă (Țuțuianu nu s-a calificat întrucât nu-i prieten cu Ciucă) sau cel al comandanților CSA Steaua Boroi, Petrea, Mocanu sau Cîrlan, echipa de fotbal a Armatei nu avea parte de așa mândrețe de complex sportiv. Pe placă apar și alte nume importante (gl.mr. Jianu, gl.bg. Nistor sau fostul secretar general al MApN Codrin Munteanu) de parcă toți ar fi contribuit din bugetul personal la ridicarea sfântului lăcaș sportiv. Rețin atenția, printre alții, femeia de serviciu, col. Gavra sau col Mițaru, măcar pentru modul, cel puțin suspect, cum au dispărut din club. Col. Gavra Daniel a fost „extras” în urma unor scandaluri legate de vechiul stadion. Mare parte din materiale s-au evaporat, precum onoarea ministrului care a promis indexarea pensiilor militare de la 1 septembrie.
Sute de tone de fier vechi, mobilier personalizat sau instalații încă funcționale au dispărut fără urmă. Îi pasă cuiva de jaful de la stadion? A avut loc vreo investigație? Nimic! „Batista pe țambal” e un refren des fredonat în Armată. Col. Gavra, care știe, dar nu poate să spună, a fost ascuns o perioadă prin Direcția Medicală și de acolo „uns” comandant al Centrului Farmaceutic Zonal București/ CFZ. Lupul paznic la stână! Structură care coordonează toate achizițiile medicale din Ministerul Apărării, CFZ a mai reținut atenția într-un articol prin soția fostului comandant, col. Popescu, încadrată (fictiv) la Spitalul Militar din Sibiu, în baza legislației specifice stării de alertă.
Club bogat. Săracă limba română
Stadionul Steaua va începe să fie profitabil și să „producă” atunci când vor fi date în exploatare și spațiile comerciale. „Managerul” Bogdan Marinescu va avea un cuvânt greu de spus. Așa cum are și în sponsorizările echipei. Wienerberger Group (Porotherm) și Compania Get`s Bet au fost prezentate pe tricourile Joma ale sponsorului tehnic… Adidas. Contractul de sponsorizare cu Porotherm este în valoare de 180.000 euro pentru doi ani. Serios? Atâta tam-tam pentru 90.000 euro pe an? Păi nici contractele lui Oprița și Miu nu sunt acoperite din sponsorizarea asta. În ce privește sponsorul „tehnic” Adidas, echipamentul putea să poarte la fel de bine sigla „Dragonul Roșu”, măcar era mai aproape de adevăr.
Cu ocazia inaugurării stadionului, CSA Steaua a semnat un contract de licență cu Monetăria Statului, în valoare de 85.422,80 lei (fără TVA) pentru „350 seturi metalice (setul este format din: cutie cu mapă, medalie, certificat de autenticitate) din care 110 seturi de argint, 240 seturi tombag și până la epuizarea tirajului...”. În limba română nu există cuvântul „tombag”, dar e mai puțin important când banii publici pot plăti cadouri pentru rețeaua personală de relații a ministrului Ciucă. Cu ocazia Zilei Limbii Române, dottore Ciucă declara: „Simbolistica acestei zile ne aduce aminte tuturor că suntem români, mândri de istoria noastră și de tot ceea ce ne reprezintă ca națiune.” Ar fi bine ca distinsul ministru să-și aducă aminte în fiecare zi că este român, ocazie cu care să le transmită subordonaților că excesul de obediență corupe limba maternă.
Trebuie reținut că aproape toate cele 350 de seturi au fost distribuite de Ciucă personal sau la indicațiile lui. Păi dacă 350 sunt toate, ce mai fac la epuizarea tirajului? Contractul este semnat de juristul pus, permanent, la dispoziția clubului de secretarul de stat Bălu, pentru situația în care Talpan refuză să semneze. Un document halucinant, cu prevederi și clauze aberante sau pur și simplu stupide. Monetăria se obligă la plata unei taxe de „11% pentru fiecare produs comercializat, din prețul de vânzare, fără TVA, respectiv 9.396,51 lei. Suma astfel prevăzută se se va achita trimestrial […]”. Nu este foarte clar despre ce produs comercializat și ce preț al acestuia are juristul lui Bălu în vedere, dar suma respectivă este exact 11% din valoarea totală a celor 350 de seturi metalice. Ce bani mai așteaptă CSA Steaua, trimestrial? Poate vreo structură de control are curiozitatea să arunce o privire peste respectivul contract. Măcar pentru amuzament.
Armata, sponsor generos!
Aminteam în articolul anterior despre contractele de activitate sportivă încheiate de CSA Steaua cu personalul propriu. Un alt exemplu (dar ele sunt foarte multe): un subofițer din cadrul clubului, beneficiar al unei solde militare, are un contract de activitate sportivă în valoare de 138.000 lei pentru șase luni. Contractul este încheiat pentru un antrenor al echipei de handbal care are ca obiectiv competițional clasare în primele 6 locuri. Nu se prevăd, însă, penalități dacă obiectivul nu este îndeplinit. Mai aproape de valoarea contractului era câștigarea Ligii Campionilor, oricum nu conta. Deși semnat pentru o perioadă de 2 ani, remunerația este stabilită doar pentru primele 6 luni din anul competițional 2021-2022. Ulterior, prin act adițional, se va renegocia valoarea pentru alte 6 luni care, așa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri, va crește. Una din clauze prevede ca, în stare de urgență sau de alertă (permanentizată oricum în România) când se impune oprirea competițiilor, antrenorul să primească 75% din valoarea contractului. De ce plătește Armata un angajat cu salariu și mii de euro în bonusuri?
După doi ani în care a fost, deși subofițer în activitate, detașat la echipa de handbal feminim CSM Buzău, plutonierul major Ovidiu Mihăilă revine, astfel, la clubul Armatei urmând să încaseze o „indemnizație sportivă” de 5000 de euro, lunar. Cum a detașat Armata un subofițer 2 ani la un club privat doar Ciucă știe! Sau nici pe el nu-l interesează. La fel este detașat și plt. maj Zeldea, cu tot cu mașină, pentru a asigura transportul secretarului general al COSR, fostul comandant CSA Steaua, George Boroi. De peste 2 ani Armata pune la dispoziția unei entități civile o mașină cu șofer, pe care le plătește din bugetul propriu.
Gradele militare, acordate unor sportivi doar pentru performanțele acestora, sunt o rușine pentru Armată și o umilință pentru cadrele militare care și-au ruinat sănătatea, unii și-au pierdut viața, în zeci de ani de instrucție și misiuni. Oțelea, Năstase sau Iordănescu sunt generali ai Armatei României avansați în grad de nomenclatura de partid de după 1990. Aceeași nomenclatură care astăzi își comandă plăci memoriale din bani publici. Pentru mulți dintre ei, statutul de cadru militar activ este o situație care-i califică ulterior pentru o pensie de serviciu. Sunt sute de sportivi care nu au nicio legătură cu Armata, în afara angajării pe statele CSA Steaua, și care beneficiază de pensie militară. De ce? Cei mai mulți dintre angajații „onorifici” aflați în prezent pe statele de plată ale Armatei nici măcar nu se prezintă la program. Întrebați-o pe căpitanul Sandra Izbașa când a fost ultima oară la serviciu! Sunt sportivi cu performanțe extraordinare, cu care România se mândrește, dar gradul și haina militară nu sunt recompense sau accesorii de vodevil.
CSA Steaua va continua să fie o structură energofagă a unei Armate incapabilă să-și apere țara. Cu un buget pentru salarii și contracte care umilesc militari cu zeci de ani de serviciu activ, clubul va continua pe mai departe să căpușeze bugetul național. Articolele de presă apar la anumite intervale, angajați oripilați de ferocitate cu care se irosește banul public se vor mai revolta, din când în când. Conducerea clubului și mai ales cea a MApN vor aborda o tăcere complice, după care își vor continua afacerile. Speranța lor este că, cei care sesizează neregulile și nesimțirea cu care se cheltuiesc banii unui buget insuficient pentru pensii decente, vor obosi și vor renunța să mai aducă în atenția publicului astfel de situații. Ei bine, noi nu vom renunța!
Să explice ministrul Apărării, legenda de la Nasiriah, oportunitatea unui contract sportiv de 5.000 de euro/ lună în opoziție cu neindexarea pensiei de urmaș de 400 de euro pe care o primește văduva unui militar!
panthemis11@gmail.com
